Am și eu câine și cât am locuit la sat am avut chiar trei deodată, nu doar unul.
Acum faptul că am un Shiba Inu, care nu latră e pură întâmplare, restul câinilor pe care i-am avut erau din alte rase, sau din mai multe rase deodată și lătrau toți, pentru tot felul de motive! Cel mai „grav” motiv era …ariciul! Ăsta nu putea fi atacat, mușcat și se „plimba” ilegal prin grădina noastră, peste care câinii mei erau stăpâni, sau de care se simțeau responsabili! Și cum intrusul odată descoperit nu mai era lasat nesupravegheat și ne-lătrat, până reușea să părăsească propietatea, iar asta putea dura ore întregi, eram nevoit să ies afară ( gol pușcă sau în pijama, funcție de sezon) să-l ajut sa o facă! Recunosc că nu o făceam din dragoste de arici ( deși sunt niște animale simpatice și folositoare) și că nu sunt mândru de limbajul și tonalitatea vocii mele de față de proprii câini aflați în exercitiul funcțiunii! La vremea respectivă eram bucuros că copiii mei și copiii vecinilor dormeau duși fiindcă ar fi trebuit să le explic foarte multe cuvinte!
Oricum după mai multe plimbări nocturne, îmbrăcat sumar, sau de loc, haita mea de câini a înțeles că ariciul are „pile,” vulpea nu și nici alte animale, patru sau bipede! Sau poate erau doar sătui să ma vadă și audă certându-i noaptea, așa că era liniște în curtea noastră! Cât de liniște putea să fie într-un sat în care fiecare avea grădină, arici, câini și nu fiecare avea nervii așa slabi ca mine!
Dar „liniștea” nocturnă a satului asta însemna: lătrat de câini solo, sau în cor, pe diferite tonalitați și intensităti, continuu, așa că nu mă deranja decât când tonalitatea și intensitatea era maximă și venea din propria curte!
„Liniștea” nocturnă a orașului este de obicei tulburată doar de o eventuală fabrică în apropiere și/sau circulație.
Liniștea nocturnă a cartierului în care locuiesc eu și locuiește răvășitoarea iar la WE și Ficusul Prezidential este întreruptă doar de sirenele salvărilor și mașinilor poliției că industria din Sibiu a cam dispărut!
Liniștea nocturnă a noastră personal mai era tulburată din trei în trei ore și de postul de pază numărul 3 de la scoala de ofițeri, cu care ne învecinam! Acum nu mai este fiindcă probabil îi păzește și pe ei tot NATO, prin satelit, dar pe vremea lui Ceaușescu, din trei în trei ore, cineva urla, sub geamul nostru „”Cine-i? și altă voce urla la fel de tare „Caporalul de schimb!” Și urlau foarte tare, pentru ca unul dintre vecinii mei și ai lor, era colonelul Radu și sperau sa-l trezească! Lucru de altfel imposibil pentru ca domnul colonel se asigura etilic să aibe un somn profund, iar doamna lui era surdă bocnă!
După ce garda striga „…parola!?” se auzea deschizându-se geamul lui tata si cam același „discurs,” tot urlat, pe care îl țineam eu câinilor mei, după care fiecare se culca liniștit, pentru următoarele trei ore!
Problema cea mai mare însă acum sunt câinii, care în Epoca de Aur, aia fară Simion, nu prea existau la oraș! Acum există și există și arici, iar vecinii mei au nervii de fier! Eu nu! De aceea stau eu la ora 2.25 și vă povestesc în loc să dorm! Afară e iadul pe pământ și nimeni nu iasă să salveze ariciul, sau să „prelucreze” câinii!
Lătratul de fond vine de la un câine sărit de pe fix, care latră zi si noapte, cu scurte pauze când probabil cade epuizat, sau mănâncă! Dar cu ăsta ne-am învățat toată vecinătatea, pentru că este un câine care și-a dat seama că nu e nevoie să se „ambaleze” și latră constant, pe acelasi ritm și tonalitate: „ham! ham! ham! ham!” face o pauza de câteva secunde după care continuă câteva ore fară nici o variație „ham! ham! ham! ham!”
Restul „partiturilor” canine diferă si ca numar si ca intensitate ca volum oricum asa ca e imposibil să dormi! Abia astept sa mă reîntorc la mine acasă să ma odihnesc si sa-l recompensez pe Aki al meu pentru că …nu latră!
Vă las că s-au potolit și încerc să apuc două ore de somn! Barbații de vârsta mea știu de ce!
Noapte buna!

12.05.2023