O lumânare în colț stingheră,
liniște mare în micul paraclis,
monahii la Utrenie coboară,
când lumea e afundată în vis.

Cu voci ce par abia șoptite,
se roagă apoi lui Dumnezeu,
prin imnuri milenare athonite,
ca să ferească lumea de Cel rău.

Aduc mereu prinos de rugăciune,
Maicuței ce în Athos e Stăpână,
Să ocrotească întreaga lume
și lângă ei în veci Ea să rămână.

În fața la icoane apoi se închină
și cu evlavie pe toate le sărută,
iertare își cer și pentru a lor vină
și pentru a lumii, care doarme mută.

Când lumea la viață se trezește,
pare normal că toți încă trăiesc!
Și arareori vre-unul mulțumește,
monahilor ce noaptea îi păzesc.

11.04.2018