Utrenia pe Athos

maxresdefault

O lumânare în colț stingheră,
liniște mare în micul paraclis,
monahii la Utrenie coboară,
când lumea e afundată în vis.

Cu voci ce par abia șoptite,
se roagă apoi lui Dumnezeu,
prin imnuri milenare athonite,
ca să ferească lumea de Cel rău.

Aduc mereu prinos de rugăciune,
Maicuței ce în Athos e Stăpână,
Să ocrotească întreaga lume
și lângă ei în veci Ea să rămână.

În fața la icoane apoi se închină
și cu evlavie pe toate le sărută,
iertare își cer și pentru a lor vină
și pentru a lumii, care doarme mută.

Când lumea la viață se trezește,
pare normal că toți încă trăiesc!
Și arareori vre-unul mulțumește,
monahilor ce noaptea îi păzesc.

11.04.2018

Pe drum spre Athos (în avion, pe vapor)

02.Portul-Dafni-foto-Bogdan-Budoiu

Între greci sunt cum am fost
între nemți mereu: ciudat!
Și asta pentru că eu țin post,
nu mănânc ce mi s-a dat!

Miercuri Săptămâna Mare
mă gândeam că grecii țin
post sever, de la mâncare!
Sau măcar de bere, vin!

Nu îi judec! Sunt surprins.
Se țin toți drept ortodocși!
Fără post, practic s-au stins,
deși se cred credincioși.

Pe vapor m-am smintit iară:
rușii beau, strigă, fumează!
Și mulți grecii, români din țară,
cot la cot ‘i acompaniază!

Astăzi în Joia cea Mare
Domnu Iisus a fost bătut!
Când beau bere nu le pare
că-n romani s-au prefăcut?

6.04.2918

AMR 10

20180611_172249.jpg

Drumul până la mormânt
Şaize’cinci de ani durează.
De copil am acest gând,
Sincer chiar mă obsedează.

Încă îmi par o veșnicie,
Deși au rămas doar 10.
Nu prea vad ce bucurie
Pot să am până vor trece.

Că dezamăgiri într-una
vin fără să facă nazuri.
Bucurii? De loc! Nici una!
Doar probleme și necazuri

Sigur, Crucea o voi duce,
Chiar de-i grea pân’ la sfârșit
Ca s-aud vocea Lui dulce:
„Intră, mult ai patimit!”

31.01.2016