Un prieten îmi tot spune
că-aş avea talent la scris.
Vreau să spun, astăzi la lume,
cum „compun”, chiar sunt decis.

Nu am hotărât vreodată:
„Astăzi scriu o poezie!”
Nici cu o temă gata dată,
nici purtat de fantezie.

Scriu, de vine, de la sine!
La început fără sa știu,
despre ce, cum, sau cine.
Ce aud, în cap…eu scriu!

La început, este o frază,
ce se tot repeta în gând.
Și apoi altele o urmează,
pân’ la ultimul cuvânt.

După care, dintr-o dată,
mintea mi se linișteşte
Poți jura, că niciodată,
versuri ea nu potriveşte!

Poate trece o veșnicie,
alteori o clipă, un ceas,
până o noua poezie
bate „afară” ca să o las!

Așadar, al meu talent,
Sunt gânduri însingurate
ce se adună într-un torent
şi-afară iasă… rimate!

19.01.2017