Este luni și mă trezesc
trântind ceasul de perete.
Nu pășesc, ci mă târăsc
înspre baie.

Îmi e sete!

Mă opresc ca să beau apă.
Sticlele de apă îs goale!
Două dopuri jos îmi scapă.
Lapte beau.

Îmi este foame!

Iau o chiflă, vreau s-o ung;
nu pot fiindcă untu-i tare!
Tai din el bucăți, în lung.
Și mănânc.

Burta mă doare!

Ma întorc și calc pe un dop.
Untu îmi cade! Hai sictir!
merg precum un cangur șchiop.
Baia inchisa!

Cald!

Transpir!

Mă dezbrac gol pușcă afară
(de-oi intra n-am timp, o știu!)
„Nevastă ieși iute afară!
Se deschide!

Prea tarziu!

3. 07. 2017