Când am luat câine, în apartament,
(a trebuit, nu fiindcă am vrut! )
„prietenii” mi-au spus că sunt dement
și-apoi din viața mea…..au disparut !

Eram convis, de ei, că mă iubeau
şi că-în ochii lor aş fi avut valoare.
De fapt, de mine doar se foloseau,
căci ofeream și găzduire și mâncare!

O diferență mare e între ei și un câine
(ce n-are școală, nici studii, doctorate):
Pentru adăpost și un colț uscat de pâine,
câinele nu uită…..prietenia să-și arate !
21.09.2014