Cum poate fi atât de sec
și nici măcar nu sună bine
cuvântul ei: „en szeretlek!”
deși o simt că arde lângă mine?

Mă rog, dar fiindcă tot nu-mi place,
de ce să încerc sa mă mai leg?
Îi spun zâmbind ușor să plece
echivaent: „fasz edy meg!”

Din gura ei nesărutată
cuvinte neânțelese cad!
Și în timp ce ușa ne desparte
parcă aud și un „anyád!”

5.03.1987