Când am avut dreptul sa fiu ce vreau, am devenit regalist.
Nu-mi plăcea mie regele Mihai, cum nu-mi plac nici regii si reginele, printii și printesele lumii actuale! Monarhia republicană însă mi se părea mai aproape de voința lui Dumnezeu decât un președinte ales. In plus, era o șansă să scăpăm de comunism, o șansa pe care am refuzat-o!
Apoi au apărut domnii Rațiu si Câmpeanu. Din nou o șansă să scăpăm de comunism.
Am ratat-o si pe asta! Nu mâncaseră salam cu soia si veneau sa ne învețe pe noi ce-i democratia!
L-am ales pe Iliescu, care nu mancase nici el salam cu soia si nu avea habar de democratie, dar traise măcar cu noi, daca nu ca noi!
Au apărut „golanii” care si-au dat seama ca o luasem pe drum inapoi, dar in loc sa ne alăturăm lor, am aplaudat minerii care le spărgeau capetele cu bâta!
Am mai pierdut o șansă!
Golanii astia mancasera soia, au trăit ca noi, da s-au uitat prea mult spre vest, aveau plete, vise, erau tineri…cum sa ne dea ei noua lecții de democratie!
Când Romania a luat-o la vale, mulți dintre noi au plecat pentru ca nu au mai avut sperante de mai bine, sau si-au dorit câțiva ani sa trăiască normal.
Dacă a fost bine sau rau, stie fiecare.
Alții au rămas. Poate erau patrioti, sau poate doar nu au avut curajul sa plece in lume!
Ei stiu!
Marea diferență dintre cei rămași si cei plecați este ca cei plecați au trăit experiențe noi si intr-un fel au trăit viitorul țării noastre rămase ceva in urma. Iar viitorul asta nu este de loc roz cum pare!
Și mai e o diferenta importanta: cei plecați vad in cei rămași acasă pe frații lor.
Cei ramasi vad in cei plecați niște trădători, care vin acasa din cand in cand sa se dea mari, cu mașinile lor, cu cunoștințele lor.
Și a venit momentul referendumului.
Diaspora a inteles imediat importanță momentului. Nu pentru ca sunt mai deștepți ci pentru ca ei trăiesc toți, de mult, ce o sa pățească in curând Romania!
Cei rămași au trecut peste acest moment crucial la fel de usor ca peste șansele mari avute de la revoluție încoace.
Cu nepăsare!
Mai dureros decat orice este când fac spume ca noi astia care „nu am mâncat salam cu soia” îndrăznim să spunem că nu-i bine ce fac!
Deci este fals ca un membru al unui grup sa meargă înainte pe un drum si sa se întoarcă sa avertizeze grupul de pericolele care urmează!
Este fals ca un bătrân cu experienta sa dea un sfat unui tânăr!
Este fals sa spui celui care nu cunoaște ciupercile care e cea otravitoare!
Iar argumentul forte este „salamul cu soia” !
De la revoluție încoace, tot timpul!
Ar fi de râs daca nu ar fi de plâns!