Când te trezești întâi să te închini

crucea-piroanele-si-coroana-de-spini-vesteaevangheliei-680x521Când te trezești întâi să te închini,
Sub semnul sfânt al crucii te așează,
Pune-ți pe frunte coroana cea de spini,
Și pentru lume începi de sângerează!

N-ai de ales, nu mai există altă cale,
Esti botezat de mic cu Răstignirea!
Înveşmântat ești cu Iisus și ale Sale
Batjocura, bătaia, pironirea.

În viața asta poți fi tu cel răstignit,
Sau poți să fii acel ce răstigneşte.
Alegi să fii tu cel scuipat, bătut, rănit,
Sau cel fără de milă, ce lovește?

Când te inchini, te pironeşti pe Cruce.
Să rabzi, să suferi și să ierți alegi.
E calea Domnului Iisus, ce sigur duce
spre țelul sfânt, de a nu mai fi pribegi.

26.12.2015

Pe nimeni nu interesează!

20181220_150139

Românii pleacă în pribegie;
pe nimeni nu intereseaza!
Și nu mai vor ca să revie;
pe nimeni nu interesează!
Populația scade într-una;
pe nimeni nu interesează!
guvernează doar minciuna;
pe nimeni nu interesează!
Că mori cu zile în spitale;
pe nimeni nu interesează!
Că școlile n-au manuale;
pe nimeni nu interesează!
Dar au „cultură” sexuală;
pe nimeni nu interesează!
Din grădiniță apoi din școală;
pe nimeni nu interesează!
Noi nu mai posedăm nimica;
pe nimeni nu interesează!
Iar actuală-i foamea, frica;
pe nimeni nu interesează!
Și țara-i plină de avortoni;
pe nimeni nu interesează!
De clanuri, bande și baroni;
pe nimeni nu interesează!
Că te mănâncă câinii în stradă;
pe nimeni nu interesează!
Că nu avem autostradă;
pe nimeni nu interesează!
Că nu avem canalizare;
pe nimeni nu interesează
Că neamul românesc dispare;
pe nimeni nu interesează!
Că în țară se aduc afgani;
pe nimeni nu interesează!
Că pentru ăștia avem bani;
pe nimeni nu interesează!
Că ăștia nu se integrează;
pe nimeni nu interesează!
Că fură, ucid și violează;
pe nimeni nu interesează!
Poliția un hoț de arestează;
pe nimeni nu interesează!
Procuratura îl eliberează;
pe nimeni nu interesează!
Mass-media nu relatează;
pe nimeni nu interesează!
Și nimeni nu se sesizează;
pe nimeni nu interesează!
Dacă cumva se protestează;
pe nimeni nu interesează!
Pot înșira pân’ se înserează;

însă pe nimeni nu interesează!

10.12.2018

Ia-ţi bilet la microbuz!

Ratacit printre litere

49804340_2283721945185946_1097348828274622464_n

Înfofolit ca un pui de eschimoş, tropăind cu greu prin zăpada proaspătă, micuţa mogâldeaţă rezista cu greu viscolului. Mâinile reci, agăţate de marginea fâşului mamei, făceau cu greu faţă frigului, chiar şi prin mănuşi. Constant, la câţiva zeci de metri, se împiedica şi mai îmbrăţisa o dată zăpada.

Autobuzul spre centru întârzia de mai bine de două zeci de minute. Ochii ei negri, ca nişte tăciuni fierbinţi se transformaseră într-un palat de gheaţă. Mama ei bolborosea ceva, cuvinte straine ei, probabil işi vărsa năduful pe oceanul alb de afara.
Era deja udă la picioare, îngheţata, dâre subţiri de mucoase se prelingeau pe bărbie.
Tot ce-şi dorea acum era un loc cald.
Atăt.

Este povestea unui copil. Un copil obişnuit.
Nici măcar a unui copil care dansează cu autismul.
Stiu, pentru cei mai mulţi dintre noi, cei care folosim zi de zi  maşina personală, acest scenariu pare desprins dintr-un film din…

Vezi articolul original 196 de cuvinte mai mult

Răspuns vei da!

proces_1_87108700_25112300

Nu poți tu schimba,
ce ți s-a întâmplat!
Răspuns însă vei da,
de cum ai acționat!

Nu poți împiedeca,
pe cele ce-o să vină!
Răspuns însă vei da,
de ai și tu vreo vină.

Un bine nu-l poți da,
celui ce nu-l primește!
Răspuns însă vei da,
de nu încerci, firește.

Desigur poți tăcea
să nu dai marturie.
Răspuns însa vei da,
de cele ce o să fie.

Poți a te eschiva,
să nu aperi un om.
Răspuns însă vei da,
de ce ai fost neom.

De orice vei mișca,
de orice n-ai făcut,
răspuns totuși vei da!
Și asta-i de știut!

6.07.2017

M-am trezit deodat’ bătrân!

20181209_054344

Nu știu când s-a întâmplat,
sigur eram adormit:
corpul tânăr mi s-a luat,
mi-au dat unu îmbătrânit!

Și ăsta „nou” e ramolit,
mai tot timpu întepenește,
nu e bun nici la dormit,
ba-i și rece ca un pește!

Mai de loc n-are putere,
chiar și melcii îl depășesc!
La borcanul cel cu miere,
nici măcar nu mai gândesc!

Dar problema cea mai mare:
creierul nu l-au schimbat!
Eu mă cred plin de vigoare,
un bărbat adevărat!

Neîncetat în min’ se luptă
mintea : „Asta mai poți face!”
cu corpul, ce nu acceptă:
„Nu mai pot, lasă-ma în pace!”

Cei din jur, toți, mă tratează
după cum arat pe-afară!
Cum mă cred eu, nu contează!
Lume superficială!

Groaznică e bătrânețea;
mori tânăr în trup strain,
furios pe injustețea
de-a nu mai trăi din plin!

9.12.2018

Iarna în bătătură

20190110_221557

(poveste pentru nepoței)

În sfârșit căzu zăpadă,
mai puțină decât frig!
Arată ca o broboadă,
străpunsă de pipirig.

Vrăbiile zgribulite,
intrară prin gardul viu.
Stau acolo neclintite,
nu auzi măcar un „piu”!

Sunt pândite de pisică,
cum se pitulă în crenguțe;
ea le-ar prinde, la o adică,
da-i prea rece, la lăbuțe!

O fetiță mică, dulce,
prin omăt , la gard răzbate.
Intr-o strachină le aduce,
semințe, pe săturate!

„Brabeți mici, hai de mâncati,
că mă țin eu, la pisică!
Flămânzi, voi o să înghețați!
Haideți, nu vă fie frică!”

Vrăbiile ieșiră atunci,
din gard, de mâncară toate!
Iar pisica, cea cu dungi,
va primi un pic… de lapte!

10.01.2019