Cum se râde am uitat,
fericit să fiu…nu ştiu!
Sunt într-una întristat
lacrimile greu le țiu!

Sunt dintre acei puțini
ce nimic nu le lipsește;
Casă am, servici, mașini,
familie ce mă iubește!

Știu că Dumnezeu există.
(toți cred, eu însă o ştiu!)
Viața mea e foarte tristă
fiind nevrednic de al Său Fiu!

Sunt, om ca orișicine,
plin de patimi şi păcate.
Lupt să fac mereu doar bine,
Dar pe dos îmi ies…cam toate.

Nu mă schimb și anii trec,
talanți noi, eu n-am adus,
la Domnul ca mâine plec,
și nu am, nici un răspuns.

Și de îi vad și pe cei dragi,
navigând cu a lumii arcă,
simt cum legiuni de draci,
cum de rău, sufletu’ încarcă!

24.11.2016