(poveste pentru nepoței)

În sfârșit căzu zăpadă,
mai puțină decât frig!
Arată ca o broboadă,
străpunsă de pipirig.

Vrăbiile zgribulite,
intrară prin gardul viu.
Stau acolo neclintite,
nu auzi măcar un „piu”!

Sunt pândite de pisică,
cum se pitulă în crenguțe;
ea le-ar prinde, la o adică,
da-i prea rece, la lăbuțe!

O fetiță mică, dulce,
prin omăt , la gard răzbate.
Intr-o strachină le aduce,
semințe, pe săturate!

„Brabeți mici, hai de mâncati,
că mă țin eu, la pisică!
Flămânzi, voi o să înghețați!
Haideți, nu vă fie frică!”

Vrăbiile ieșiră atunci,
din gard, de mâncară toate!
Iar pisica, cea cu dungi,
va primi un pic… de lapte!

10.01.2019