(poveste pentru nepoței)
În sfârșit căzu zăpadă,
mai puțină decât frig!
Arată ca o broboadă,
străpunsă de pipirig.
Vrăbiile zgribulite,
intrară prin gardul viu.
Stau acolo neclintite,
nu auzi măcar un „piu”!
Sunt pândite de pisică,
cum se pitulă în crenguțe;
ea le-ar prinde, la o adică,
da-i prea rece, la lăbuțe!
O fetiță mică, dulce,
prin omăt , la gard răzbate.
Intr-o strachină le aduce,
semințe, pe săturate!
„Brabeți mici, hai de mâncati,
că mă țin eu, la pisică!
Flămânzi, voi o să înghețați!
Haideți, nu vă fie frică!”
Vrăbiile ieșiră atunci,
din gard, de mâncară toate!
Iar pisica, cea cu dungi,
va primi un pic… de lapte!
10.01.2019
Pentru niste biete rame iesite de sub vreun lemn putregaios, aceste mici pasarele sunt dusmani de temut si tot asa pentru pasarele pisica cea cu dungi este ca un tigru cu dungi ! Morala: Ce naste din pisica…soareci mananca !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, da eu ca vrabie tin cu stolul meu!
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasă și educativa este această poezie. Spor la scris !
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază