Nu știu când s-a întâmplat,
sigur eram adormit:
corpul tânăr mi s-a luat,
mi-au dat unu îmbătrânit!

Și ăsta „nou” e ramolit,
mai tot timpu întepenește,
nu e bun nici la dormit,
ba-i și rece ca un pește!

Mai de loc n-are putere,
chiar și melcii îl depășesc!
La borcanul cel cu miere,
nici măcar nu mai gândesc!

Dar problema cea mai mare:
creierul nu l-au schimbat!
Eu mă cred plin de vigoare,
un bărbat adevărat!

Neîncetat în min’ se luptă
mintea : „Asta mai poți face!”
cu corpul, ce nu acceptă:
„Nu mai pot, lasă-ma în pace!”

Cei din jur, toți, mă tratează
după cum arat pe-afară!
Cum mă cred eu, nu contează!
Lume superficială!

Groaznică e bătrânețea;
mori tânăr în trup strain,
furios pe injustețea
de-a nu mai trăi din plin!

9.12.2018