Văd oamenii din jurul meu
ce parcă nu își mai vin în fire
hulind mereu pe Dumnezeu
totuși convinși de mântuire!

Și apoi mă uit atent la mine,
cum răul îl fac, ce nu voiesc,
în loc să fac, propusul bine
și toate astea mă îngrozesc!

Căci mă întreb: unde sunt oare
aceia care chiar se mântuiesc?
Privesc în jur și mie îmi pare
că-n lume, nu-i mai întâlnesc!

Poate în munții ascunși trăiesc
sau în păduri, de lume necălcate!
Sau poate în pustiu se nevoiesc,
pe insule din mări învolburate.

Doar ei, prin rugăciunea lor curată,
lumea o țin, și-o fac să dăinuiască;
Și fără de ea, s-ar stinge dintr-o dată
răbdarea, pentru stirpea omenească!

20.02.2018