Drumul spre iad, este o plăcere.
Fără oprelişti şi fără înfrânare.
Fără de lacrimi și fără durere.
Un drum plăcut, uşor, în desfătare.

Indicatoare există pentru fiecare:
„Spre cele şapt’şi’două de virgine”
„Direcția spre o nouă reîncarnare”
„Nebotezații din sectele creștine”

Drumul spre iad, e întotdeauna plin.
Oamenii îl simt, ca fiind fermecător:
averi, slavă, orgii, mâncăruri, vin…
Ajuns pe el, să uiți că totu-îi trecător!

Drumul spre iad, e libertatea întreagă.
Pe care totul e permis, iar interzis, nimic!
Şi unde nimeni, pornirile nu-ți leagă;
un drum de basm, ades cu sens unic.

Drumul spre iad, e greu de părăsit,
de nu încercăm o clipă să gândim:
de ce oare Hristos pe el nu a pășit,
de ce ne-a spus, ca altfel să trăim?

Drumul spre iad, e o mare înșelare.
Ne-amintind de osânda în veșnicie.
El pare a fi un drum ca orişicare.
Aceasta-i a satanei, imensă josnicie!

17.12.2016