Am înțeles Doamne de-acum
de ce lași turma, pentr-o oaie.
De ce pornești, noaptea, la drum
ştiind-o afară, în frig și ploaie.

Aș vrea ca Tine, acuma, să pornesc
să readuc în turmă oaia rătăcită,
dar fără Tine, n-am să reușesc
fiindcă nu-i place, târla împrejmuită.

Nu crede nici ca lupii o pândesc
să o sfâșie pe loc, viața să-i curme,
îi crede câini, de stână, care o păzesc
de hoți, de urși, de lupi, de alte turme.

Doamne, dă-i minte ca să înțeleagă
că-i mai ușor ca să trăiești la stână!
Și apoi, ajută-mă să o întorc întreagă,
în turma. Fă-o să-i placă să rămână!

2.11.2016