Slavă Domnului mâine pot sa merg acasa!
O sa-mi pun un șnur dinamovist in jurul gâtului si mă ofer soției ca….mărțișor!
Nu stie nimeni inafara mea de ce am venit, cum nu stiu nici eu de ce îmi merge asa bine, în spital! Din momentul în care am intrat aici, tensiunea mea, care mai trei săptămâni a umblat peste 180, a scazut la normal, iar in trei zile de spital a ajuns la 120!
Ma bucur ca plec ca in ritmul asta rămân fără ea!
Glicemia la fel! Nu mai sunt dulce de loc sau nu mai mult ca oricare! (na că am devenit si modest!)
La câtă foame am tras (si trag) sigur am dat ceva kilograme jos! Ăstea trebuie puse urgent puse inapoi fiindcă incepe postul si făra ele 7 săptămâni trebuie să  tin cu mâna de nădragi!
Mai am o noapte de vis cu un aparat legat peste piept, cu un brăcinar peste burtă, un senzor pe arătător și tuburi in nas! Vor sa vadă dacă nu sunt atât de concentrat sa tin tonalitatea și ritmul sforăiturilor încăt uit să mai respir! Ar putea fi cauza crizei hipertensive. Ce nu mi-au spus cum as putea să adorm bobinat in halul ăsta?
Multumesc  tuturor care ați fost lângă mine, mi-a fost sincer mai ușor cu voi toți alături!

28.02.2019
Salonul 4.2