Primăvara orice ai spune
este totuşi o femeie;
când tu vrei să o scoţi în lume
ea nu ştie ce să-şi ieie!
Tu o aştepţi privindu-ţi ceasul,
jos în stradă să coboare,
ea se întreabă la tot pasul:
„Ce sa îmbrac eu astăzi oare?”
Ba îşi ia rochia albă
(care nu îi vine bine)
și pe gât îşi pune o salbă
de cristale reci şi fine,
ba o îmbracă pe cea verde,
imprimată cu flori roşii,
care îi dă curaj se vede
să-mi azvârle în drum galoşii!
Şi la fire îi schimbătoare:
uneori fiind rece gheaţă,
ca o soacră care-i pare
că nu vrei să o ştii în viaţă!
Alteori, o simt fierbinte
strânsă toată lângă mine,
o amantă ce mă minte
dar cu care mă simt bine!
Însă acum de nu coboară
o să-i spun la unison
cu căldurile din vară:
„C’ est trop tard Madam Printemps!”

17.03.1987