pentru toate florile strivite din România

Cică țara noastră ar fi
Grădina Sfintei Marii!
Ne place să-o afirmăm,
singuri să ne înșelăm,
fiindcă noi cu toții știm,
flori în ea, nu mai sădim!
Toată este înțelenită,
de rugi mari, e năpădită,
nimeni nu o mai lucrează,
nimeni nu o mai veghează,
iară cei ce-o stăpânesc
o vând, sau o jefuiesc!

Și dacă cândva apare
dintre buruieni o floare,
printre șerpi și lighioane,
sticle goale și bidoane,
lângă o baltă de cianură,
o strivim! Cu-o înjurătură!
Sau o vindem pentru bani
la soldații americani,
de ea ca să-și bată joc,
după aceea să-i dea foc,
de parcă ar fi…gunoi!
Când gunoi sunt ei și noi,
fiindcă cel ce suflet are,
nu rupe sau vinde o floare!

Vai de tine Românie!
Iartă-ne Sfântă Marie!
și voi flori nevinovate
sub bocanci străini călcate!

5.08.2019