Disprețul tău a fost mai mare
decât iubirea mea…
Nu mai am timp și nici răbdare,
așa că voi pleca!
Să te reîntorci am așteptat,
la cea care ai fost,
de astăzi insă am renunțat,
nu are nici un rost!
Mă întreb de ce n-ai spus
că nu mă mai iubești?
Deși mereu am presupus,
văzând cum te ferești!
Știu, altul nu-i in locul meu,
dar poate ți-l doresti;
cu mine așteptând e greu,
cândva sa-l întâlnești!
S-a terminat! De astăzi fiecare
va merge pe a lui drum!
Nu mai am timp și nici rabdare
iar inima mi-e scrum!
Se prea întâmplă așa în viață… Dar mai corect este când lucrurile se hotărăsc cu sinceritate și respect reciproc, decât… trădare pe la spate….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De inimă rănită…
frumos scris… mi-a plăcut
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasă poezia! Dureroasă, dar frumoasă!
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază
VIAȚA este plină de SURPRIZE……………..
ApreciazăApreciază
Ale tinereții dureri! Sau mai știi!?? Parcă nu mă-ndur să bag mâna în foc…
ApreciazăApreciază
🤣
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mereu rămâne nesiguranța într-o relație… „dar poate ți-l doreștii”, sau se face o afirmație pentru a primi o negație?!😉
Foarte frumoasă poezia!
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază