In timp ce portarul suedez tragea de timp (spre bucuria tuturor) mă gândeam ca un joc de echipă reflectă foarte bine mentalitatea naționala si/sau mersul țarii.
Încă un antrenor in care ne-am pus mari speranțe si ne-a dezamagit (ca si ceilanti de la Revoluție încoace). Inca o selecție după „apartenenta politică” nu după realizările anterioare. Incă odată se vede o animozitate intre cei „din afara” si cei „de acasa” Inca odată comparatii sforăitoare intre „geniile” noastre si ale lor care nu sunt sustinute de fapte ci doar de cuvinte umflate. Inca odata sperante spulberate de care nu e nimeni de vina!
Comparatia intre socialism si democratie se cere de la sine si atat in sport cat si in societate realizările au fost atunci mai mari decat acum!
Nu am nostalgii socialiste (m-as lipsi cu drag de cei 30 de ani traiti in socialism) dar atunci spre deosebire de acum, eram o natiune, patria/tricolor nu erau doar cuvinte, pentru greseli raspundeai!
Aveam realizari colective, nu doar individuale!
In privinta sportului România era un nume în gimnastica, canotaj, rugby, handbal, scrimă, tenis, box, lupte……
Astăzi la nivel de nationala nu ne mai clarificăm la turnee finale, noi care eram campioni mondiali, olimpici sau europeni! Si asta cu toate ca avem deschidere la lumea larga! Sau poate tocmai de aceea!?
A fost mai bine atunci?
Nu, e mai bine acum!
Dar nu pentru noi ca popor, nu pentru mândria noastra nationala, nu pentru unitatea noastra, nu pentru patriotismul nostru, nu pentru imaginea noastra in lume, nu pentru incredere in poporul din care facem parte, nu pentru viitorul nostru!
Noapte bună români, visati frumos!