Un creștin odată își renova locuința.
A gasit un coleg priceput, cu care incet incet, dupa orele de servici, continuau cu munca acasa.
Nu lucrau nici duminica, nici in sărbători, căci si colegul lui ea crestin.
Intr-o duminica seara, crestinului nostru i-a venit „ideea” (de la cel cu idei) sa lucreze! Doar 5 minute. Cand te împaci cu ideea vine si justificarea: era seara, vecernia trecuse, practic era luni! Asa ca s-a apucat sa dea cu grund pe podeaua unde urma ca a doua zi colegul sa puna gresie. Cele 5 minute seara economiseau 4 ore a doua zi ore in care nu se putea face nimic pana grundul nu era uscat!
Noaptea i s-a facut rau, a ajuns la urgente unde a stat …4 ore degeaba!
Si-a dat seama de greseala lui si si-a cerut iertare Celui pe care il supărase….
Primise o „pălmuță” ca sa-și vină în fire!
Sigur o sa spuneti ca sunt multi care lucrează duminică de duminică si nu pățesc nimic.
Se prea poate! Nici pe mine nu mă supără greseala copiilor altora, dar a copiiilor mei da! Pe ai mei ii pedepsesc!
Se poate însă si sa nu stiti sau sa faceti legatura intre ce totusi patesc/au patit cei care lucreaza duminica de duminica!
Așa că gândiți-vă de două ori dacă lucrați de bună voie altceva decât salvarea unei vieți, în ziua de Pasti (ca asta e fiecare duminică)! Si dacă tot o faceți începeți să observați efectele acțiunii voastre!