Discutiile despre gaz, de mai înainte, mi-au adus in minte un alt episod de ingeniozitate românească.
Locuiam într-un sat, uitat de lume, în chirie. O casa mare, cu pozitie centrală.
Casa aparținuse unui electrician, decedat si era administrată de fiul acestuia din București.
Chiria era simbolică, condiția era să am grije de Prinț, câinele familiei cam surd, miop si cu siguranță într-o dungă. Despre el altă dată….
Casa se „gospodărea” singură, în privința curentului, dar asta aveam sa o aflu mai târziu când cel care citea curentul m-a rugat insistent să mai consum și eu ceva curent!!! Din cei 5 lei pe care îi plăteam paușal aveam o „rezervă” de mulți kilowati pe anii următori!
Ardeau becurile zi si noapte dar spre disperarea mea la sfârșitul lunii aveam mai putin decat la început!!!
După o vreme am descoperit care becuri/prize erau normale si care erau „pe invers” dar nu am reusit nici asa sa ajung la zi cu plata!
Și probabil nici care s-au mutat in locul meu!
Nu m-aș mira daca totul „functionează” incă tot după vechea schemă pentru ca nimeni nu a reusit sa-i descopere secretul!