În apă eu de tot m-am scufundat
doar fața-îmi mai este afară,
de greutate iată-mă scăpat,
nu-o mai simt de loc ca pe povară!

De-acum am devenit hipopotam!
Siesta în lac m-am hotărât să-o fac,
un gând în minte doar mai am:
„Vreau liniștit în apă ca să zac!”

Deodată lângă mine apare o…rață
(imensă ea de jos îmi pare)
și mă atinge obraznică  pe față!
O sperii! Cu-o simplă răsuflare!

Încerc sa-mi regăsesc iar locul,
nevasta însă o aud că zbiară!
Bate în ușe de dărâmă blocul:
„Bărbate da mai ieși din vană afară!”

8.01.2020