Soră Antoneta,
ai dreptate când iți pui întrebarea dacă suntem frati. Nu suntem! Nici macar noi cei care intrăm, pardon intram, în biserici. Dacă am fi fost, nu se întâmplau toate astea! Mergeam fiecare la slujbe cu problemele noastre, cu gândurile noastre, fara să mai avem ochi pentru cel de lângă noi! Eu mai întâi de toți! Să fii în biserică inseamna să fii împreună, altfel suntem doar în biserici! Ori dacă nu ne dorim să fim împreună putem rămâne și la casele noastre!
Că ne omorâm sau nu după Sfânta Împărtășanie este la fel discutabil. Unii da, alții mai puțin. Erau biserici în care majoritatea se împărtășeau duminică de duminică și altele unde duhovnicul impunea un interval mai mic sau mai mare. Mă gândesc că prea deasa Împărtășanie conduce la un automatism care face sa nu ne mai dăm seama ce moment cutremurător trăim! Acum avem timp să gândim lucru acesta și cei ce ne-am împărtășit des și ceilanți! Eu mai întâi de toți!
Problema care o văd eu este că Sfânta Împărtășanie este un „medicament” de care suntem lipsiți tocmai acum când avem mai multă nevoie decât oricând. Decizia grăbită si negândită a guvernelor, de a închide bisericile, nu o puteau lua decât dușmanii lui Dumnezeu și a oamenilor! Dacă trebuie ceva schimbat, presupunând ca vom mai avea ocazia, sunt aceste guverne! Gândește-te cum este să fi pe patul de moarte și să-ți fie refuzată spovedania și Euharistia, slujba de înmormântare și să fi incinerat ca orice alt gunoi menajer!
O mare lecție pentru toți este Liturghia cu ușile închise!
Noi toți care am rămas pe dinafară ne-am dori să putem intra! Dacă s-ar deschide ușile, doar un minut, am fi toti acolo! Dacă înăuntru ar sluji cel mai slab preot din țară, nu ne-ar deranja! Nu ne-ar deranja nici dacă ar sluji unul cu un Mercedes la poartă și o vilă impunătoare, drept casa parohială! La urma urmei, ar putea sa fie Liturghia nu în biserică ci într-o sală de sport, in pădure, pe câmp, oriunde! Am plăti și bilet de intrare!
Am judecat slugile lui Dumnezeu, ani de zile, pentru ce fac, pentru ce nu fac, ce au, ce iau, ce nu dau, eu mai întâi de toți, până Stăpânul a îngăduit sa le lase să slujească numai Lui, iar noi să privim la televizor, că oricum asta facem mai tot timpul!
Cei din interiorul bisericii sunt convins că și-ar dori să iasă la noi afară! Enoriașii nu sunt doar cei care dau bani, fac gălăgie, au copii neliniștiți, vin tot timpul cu nimicuri la preot, il deranjaza cu telefoane, mor cănd ți-e lumea mai dragă, te vorbesc de rău….sunt cei care co-slujesc cu preoții impreuna, care dau raspunsurile, care cânta care fac ca rugăciunea să urce spre cer ca un stâlp de foc!
Poate de acum încolo vom începe să ne iubim și să ne respectam unii pe alții! Cei din altar cu cei din afara lui, pentru ca nu merge altfel! Poate de acum când preotul tămâiază biserica, când predică ne vom uita unii in ochii celuilant!
Și vine noaptea Invierii și eu unul nu pot să-mi închipui momentul în care preotul singurel spune : „Veniți de luați lumină!” iar noi stăm cu lumânările stinse în fața televizoarelor ca un popor tembel!
Mă gândesc că de Înviere vor deschide bisericile, în Romania, fiindcă altfel după un Crăciun în sânge, va urma un Paste însângerat!
Și dacă ele vor rămâne închise și noi în fața televizoarelor înseamnă ca asta merităm!
Lasă un răspuns