Ioan! De când mă știu mi-am dorit să mă numesc Ioan! La început pentru că așa îl chema pe bunicul , Dumnezeu să-l ierte, care a fost (mai este si acum) un model de om, pentru mine, de ne-egalat.
Mai târziu am devenit credincios și am descoperit pe Sf. Ioan Botezătorul, Ioan Gură de Aur dar mai ales pe Sfântul Ioan Evanghelistul sau Teologul, ucenicul cel iubit al lui Iisus. M-am îndrăgostit de acest sfânt pe care eu unul îl consider cel mai mare dintre sfinți! Faptul ca Iisus i-a încredintat-o pe Mama Sa vorbeste de la sine!
Dorința mea de a purta numele Ioan a devenit și mai arzătoare! Aveam însă două nume deja și nici unul dintre ele nu era Ioan!
Sfinții însă lucrează în vietile noastre dacă ii rugăm, sau daca avem evlavie pentru ei!
Așa a fost în cazul meu!
Botezul meu a fost o temă care m-a frământat aproape toată viața, chiar si in perioada când eram ateu! Provin dintr-o familie de (fosti) atei și ca atare am avut tot timpul indoiala ca acest botez a fost canonic. Și nu a fost! Nu am fost scufundat, ci doar stropit si nu s-au citit, cu mare probabilitate, nici exorcismele, asa cum se practică de multa vreme in Ardeal!
Practic nu am fost botezat (nu o spun eu ci Sf. Vasile cel Mare) si a trebuit sa o fac la 54 de ani! Cum preoții de mir se cam feresc sa faca lucru acesta (dar nu se feresc sa faca din Botez o parodie) botezul meu a avut loc pe Athos. Am fost anuntat cu o săptămână înainte să ma prezint pe Munte, pentru ca mai exista un „candidat” italian, Marco convertit la ortodoxie care trebuia botezat!
Inaintea botezului parintele m-a intrebat daca vreau să imi păstrez numele sau doresc un altul. De dorit doream eu altul, dar nu am îndrăznit sa o spun, asa ca am răspuns: „Cum hotărâți dumneavoastră!” S-a gândit putin si mi-a spus ” Astăzi e 8. mai dupa calendarul vechi Sf. Apostol Marcu si după cel nou Sf. Apostol Ioan. Pe Marco il lăsăm Marcu si pe tine te botezăm Ioan! In plus si pe nasul tău il cheamă tot Ioan! De acord?”
Nu stiu daca am mai avut puterea sa raspund printre lacrimile de bucurie!
Pentru mine asta se numește minune pentru necredinciosi probabil „lanț de coincidențe”!
Nu sunt sigur vrednic de numele asta, dar ma străduiesc sa fiu si nu am cuvinte să mulțumesc Sf.Ioan pentru ajutorul lui!
Sigur foarte putini imi spun Ioan, unii chiar refuză cu încăpățânare să o faca, altora le este peste poate, dupa 54 de ani!
Pentru mine insa, bucuria de a mă numi Ioan, este mai mare decat mâhnirea ca lumea nu mă numeste asa!
Astăzi eu am avut ziua numelui si chiar daca nu m-a felicitat decât o persoana acum după-amiaza și nu am sărbătorit, eu sunt fericit sa știu ca a fost ziua „Sfântului meu”!
De altfel, fiecare nume poartă o anumita aură. Sfântul Ioan Evanghelistul este pus intre „Sfintii oarecare” nu se vorbește de el aproape de loc, nu se sărbătorește, ca Sf.Nicolae sau Sf.Petru si Pavel sau alti sfinti „mari”! Pe nedrept zic eu….