A fost minunat! A fost chiar mai bine ca in duminicile „normale”! Foarte mult loc, foarte putini enoriasi (cca 45 ca mai mulți nu încap cu o distanța de 1, 5 m între ei, măsurată exact în toate direcțiile) si putini copii (2-3 cei multi vin la a doua Liturghie de la ora 10) Liniste, la nimeni nu a sunat telefonul, nimeni nu a vorbit cu vecinul!
Desigur nimeni nu a purtat masca in timpul Liturghiei….
Pentru ca urma o a doua Liturghie ritmul primei a fost unul alert, ca pe Athos, o singura priceasnă, o predică la obiect, Tatăl Nostru rostit, nu cântat, ca si Apostolul de fapt. Am trait pe deplin cele aproape doua ore fară sa-mi zboare prea  des gândul aiurea! Minunat cum spuneam!
Impartasania s-a făcut după Liturghie in biserica au ramas numai cei care se împărtășeau asa că nu pot spune decât ca nu cred ca preotul nostru sa o fi făcut altfel decât a făcut-o totdeauna.
Desi Pastele au trecut de mult momentul cântării „Hristos a înviat!” m-a mișcat până in adâncul sufletului și am simtit ca sa spun asa Duhul Învierii ca pe timpuri in noaptea de Paști!
La urma urmei fiecare duminică e un Paști si poate pentru prima dată in viață am trăit duminica ca Pasti!
Singurul gust amar este ca nu stiu când îmi vine din nou rândul, să port participa la Liturghie, dacă starea asta in care ne aflăm se prelungeste! Suntem cateva sute de enoriasi (la Pasti suntem mii) si fiecare are dreptul de a participa, daca o doreste! Azi am fost abia primii 100…
Când se vor deschide granitele voi putea să ma spovedesc/impartăsesc si eu…
Vise!