Când Dumnezeu talanții a împărțit
lui Gabriela David mult mai mulți i-a dat
iar ea la oameni pe toți i-a dăruit
prin muzică, prin versuri și prin desenat!
Iubeam desenul ei din cărtile athonite,
mai înainte sa-o cunosc pe blogosferă,
cu pixul albastru fiind ele însă făurite,
au viață scurtă, expuse, o viață efemeră!
Mi-a dăruit cândva pe „Sfântul Ioan”
și de atunci trăiesc cu o grea problemă:
să il expun si apoi, curând, să nu-l mai am,
sau să-l dosesc pe veci? Mare dilemă!
Aila a inceput sa descrie raportul ei cu paginile pe care le urmarește. Am gasit ideea asta buna si am preluat-o. Problema mea este ca mi-ar plăcea sa o fac in versuri, ori lucru asta nu-l pot influenta! Versurile vin când vor ele, eu nu le aleg nici măcar tema!
De data asta a fost Gabriela Mihaită David, când vor urma celălalte bloguri nu știu, dar sper că vor urma!
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns