La revedere draga-mi Românie,
ne-om mai revedea vreodată?
În urmă-ți las a mea copilărie
și tinerețea întreagă, toată!

Dragii mei părinți, la revedere!
Soră iubită, prieteni, neamuri….
Ne-or mai lăsa politicienii la putere
să ne vedem, altfel decât prin geamuri?

La revedere democrație, libertate!
Spre dictatura ne îndreptăm!
Acolo, cum știm, nimic nu se mai poate,
decât ce ni se cere … să-acceptăm!

Vor cenzura ce scriem sau vorbim….
Călătorii? Doar proaspăti vaccinați!
Și virtual de-acuma ne-om întâlni,
în izolare pe viață…. condamnați!

La revedere lume atât de panicată
rămâi ascunsă între ai tăi pereți,
pe veci de frică îngenunchiată,
naivitatea ta, curând o să-o regreți!

La revedere? Adio, spun mai bine!
Nimic nu o să mai fie cum a fost!
E sigur doar că clipa la fiecare vine
când o spună: „Doamne, cât am fost de prost!”

3.08.2020
peste România