Ultima minune despre „recordul meu mondial” am văzut că v-a lăsat „fără grai”! Atat pe cei care credeți în minuni, cât si pe cei care nu credeți!
Sunt învățat cu lipsa asta de reactie, de atâția ani, dar de înțeles nu o să o pot înțelege niciodată!
Ori cred ca povestirea e adevărată (și este!) și atunci reacționez, ori reacționez dacă o cred …. o minciună străfundată!
Despre a crede in general si a crede în minuni este următoarea povestire.
Am fost ateu până într-o noapte când am citit romanul Cămașa lui Hristos a lui Lloyd. A doua zi m-am trezit crezând cu toată puterea in Iisus! Dar despre minunea asta POATE altcândva. Minunea despre care vreau să povestesc este mai „mică” însă tot urmare a acestui roman.
In viața fiecăruia au loc minuni, unele le percepem, altele nu, pe unele le recunoastem de minuni, pe altele le credem un lucru normal (am să revin) sau preferăm, din pacate, să nu ne gândim la ele, să nu reactionăm! Sau poate cineva ne pune o „pânză” pe ochi/ minte?
In roman, soldatul roman care a câstigat Cămașa lui Hristos la sorți, a simțit „puterea” acesteia, când a atins-o! Era un lucru pe care nu-l putea tăgădui! Nu putea însa să creadă ca Iisus, pe care el îl răstignise, a inviat sau in alte minuni!
La fel ca mine!
Eu am ridicat remorca aceea de orz și am trăit alte minuni, dar refuzam (pentru ca așa am fost crescut/învătat) să cred in Cine era capabil de asa ceva! Refuzam să cred că minunile lui Iisus/Dumnezeu sunt posibile, in același timp în care credeam in basmul ciorbei proteice!
Concluzia este una singura: credem în minuni sau nu credem! Nu există cale de mijloc chiar daca noi preferăm sa „umblăm” pe o astfel de cale! Si dacă in viața noastră am „trăit” și conștentizat o singură minune, atunci trebuie să le acceptăm pe toate! După aceea să ne intrebăm cine le face și de? Intâmplarea sigur nu, că ar putea face câteodată barem o colibă de paie in mijlocul Berlinului!
In spatele minunilor stă Cineva nu ceva cu ratiune si cu multă dragoste!

va urma….