„În urmă oare ce-am lăsat?”
s-a întrebat, cred, fiecare!
Cu asta s-a cam terminat,
căci viitor, lumea nu are!

Nici interes nu o să mai fie,
ca o pictură să privești,
sau să asculți o simfonie,
ori un poem să îl citești!

Nu-o să mai fie timp vreodată
să îl „jertfim” pentru frumos,
de mâine re-invățăm o artă:
Cum poți să ții privirea în jos!

Sau de te doare cum să taci,
ce nu-îți place cum să aplauzi,
când frig îți e, foame, cum faci
totuși regimul să îl lauzi?

Cui poți să spui tot ce gândești,
dar fără frica că trădează?
Cu cine poți să mai glumești,
fiind sigur ca nu te raportează?

De mâine de mai ai timp liber,
o să-l petreci la cozi șezând,
de-i ploaie, vânt, căldura, ger,
stors tot de vlagă și flămând!

Iar dacă crezi și în Dumnezeu,
ai devenit Dușmanul declarat,
în viitorul stat ateu
și bun ești doar, de întemnițat!

Ce în urmă toți noi am lăsat?
Cu sigurantă a noastră libertate!
Poate de gripă am scăpat,
dar am pierdut, drepturile toate!

26.11.2020