Suferința-i foarte mare
când pe cineva iubești,
însă lui, îi ești povară;
la ce bun, să mai trăiești?
Tu încerci să-i faci pe plac
chiar și viața îți jertfești,
pentru el e tot un drac;
la ce bun, să mai trăiești?
Nu îți lasă vreo speranță
ca pe ea tu să zidești,
rămâi pentru el o zdreanță;
la ce bun, să mai trăiești?
Înțelegi, că n-are rost
să continui să-l iubești,
însă o faci sărmane prost;
doar iubind poți să trăiești!
25.07.2020
Vrăbiuțe 
Superbe versuri, Ioane!
ApreciazăApreciază
Multumesc Ana!
ApreciazăApreciază
Felicitari !
Imi permit putin sa…
Trebuie sa traim, sa iubim, sa daruim… fara sa avem asteptari.
Oricum, poezia mi-a placut tare mult, o trimit si eu cu gandul catre cineva…, stiu numai eu ! 😉
O zi frumoasa !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da dora asa e cum spui tu numai ca….nu suntem sfinți!
ApreciazăApreciat de 1 persoană