La vrăbie ii place să trăiască,
lângă-o așezare omenească;
unde găsește sau îi este dat,
mereu, ceva bun de mâncat!

E o pasăre ce nu migrază,
cu noi aici rămâne și iernează
și atuncea când omătu-i mare,
cu greu găsește de mâncare!

De foame, bate uneori în geam
și ciripește: ” Hrană n-am
și am să mor, dacă nu-mi dai!”

Te rog, hrănește-o iute, cu ce ai!

500 de milioane sunt
de vrăbii doar, pe acest pământ
și chiar de-s mici și neînsemnate,
de oameni totuși sunt vânate!
(două sunt grele cât… un mic;
tranșate nu rămâne, mai nimic)!

„Pragmatică” o vrabiuță pare,
mai mult ca alte zburătoare:
nu ciripește ca o ciocârlie
deci nu va sta vreodată în colivie!
Nu are, un prea-frumos penaj,
dar este bun de camuflaj!
Are un zbor activ, fără planare,
lipsit de timpi de contemplare
zburând pe jos, ca să zărească
orice ar putea să o hrănească!

O vrabie nu merge, nu pășește,
ci sare-ntruna, țopăiește!
În stol este mereu! Și în mișcare,
să-i fie greu să o ia-n cătare,
la orice mâță, hămesită,
ce-ar sta la pândă … să o înghită!

O vrabie trăiește zece-pai’șpe ani,
depinde de mâncare și dușmani,
iar vrăbioiul îi e fidel la vrăbiuță,
doar rare ori mai are și o …drăguță!
Dacă rămâne văduv iute își găsește
altă pereche, cu care se însoțește!
(Si aceasta nu-i neapărat drăguța,
la care a umblat, căsătorit, „crenguța”!)

O vrăbiuță depune de 3 ori 4 ouă,
pe care le clocesc, cu rândul, amândouă!
dar 90% din pui le mor
în primul an de viață, sau la primul zbor!
Mai des ca orice păsări, reptile, mamifere,
vrăbiile mor, în accidente rutiere!

Un singur lucru de vrăbii nu se știe:
de ce rup flori galbene cu frenezie?
Ce se petrece în mintea lor, de-un gram,
deși sunt vrabie și eu, habar nu am!

Foto Marius Gabi

30.03.2021