Nu știu care este rostul „vaccinării” (părerea mea: este doar o primă etapă dintr-un plan de lungă durată și următoarea după cea a actele cu cip ) dar este sigur că prin această „vaccinare” s-au șubrezit sau întrerupt legaturile dintre oameni!
Fără vaccin nu mai ai dreptul să-ți vizitezi familia, părinții, copiii…
„Te-ai vaccinat?” a luat tot mai mult locul la „Cum îți mai merge?” cu diferența că funcție de răspuns cel întrebat devine „dușmanul” sau „aliatul” tău!
Din punctul de vedere al „vaccinatului” cel „ne-vaccinat” este vinovatul principal al stării de fapt, al restrițiilor, al perpetuării „pandemiei”! Un idiot care nu înțelege necesitatea vaccinării, un adept al teoriilor conspiraționiste, un retrograd!
Invers „vaccinatul” este pentru cel „ne-vaccinat” un „hipnotizat” care crede și face tot ce i se „ordonă” prin media, și din cauza lui crește continuu presiunea pe cei ne-vaccinați! Un pericol imens in privinta infecțiozitătii, un susținător al guvernului!
Și unul si celălalt se înșeală!
Restricțiile, boala persistă și sau mai ales, in țările vaccinate (Israel de ex.) Cu sau fără vaccin, gripa covid o să existe cât va exista lumea, asa cum există și restul gripelor! Cu sau fară vaccin, în avion te sui doar cu test și probabil curând testul o sa fie peste tot obligatoriu!
De partea celor care refuză vaccinarea sunt sute de profesori în microbiologie, medici imunologi, epidemologi samd.
De pe partea vaccinaților, majoritatea au facut-o fie de frică, fie din interes, necesitate, fară sa se gândească ce consecințe nefaste are gestul lor asupra celor care refuză vaccinarea!
Și de partea lor sunt la fel de mulți oameni de stiință care îi susțin!
O diferența există insă si despre ea doream să vorbesc: în timp ce cei „vaccinați” nu se mai pot „dez-vaccina” (presupunând că și-au dat seama ca s-au vaccinat de pomană, sau că au greșit) „ne-vaccinatii” pot oricând să se vaccineze și să scape de „presiunea” pusă pe ei!
Noi cei care am ales să refuzăm vaccinarea trebuie să suportăm consecințele oricare ar fi ele, fără sa învinuim pe nimeni! Este alegerea noastră! Lupta noastră! Nimeni nu este obligat să ne ajute, sau să ne urmeze, să ne susțină, să ne accepte!
Am pornit pe un drum care o sa fie tot mai greu pe zi ce trece. Pe zi ce trece, o sa fie tot mai puțini alături de noi și foarte curând vom fi singuri doar cu credința noastră. Va ajunge ea, câtă avem, până la capătul drumului?
Numai cu ajutorul lui Dumnezeu!
Și numai în El ne putem încrede!
Numai de la El vom primi ajutor, susținere!
Nu vă mai bateți capul cu „cum ar fi fost dacă și ceilalți ar…”
Nu ne-am ales noi vremurile în care trăim, societatea în care trăim… Dar indiferent când ne-am fi născut, tot mai mult singuri am fi fost pe drumul acesta, cum au fost martirii din toate timpurile! Cuvintele Mântuitorului:
„Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine” nu au fost spuse doar pentru vremurile din urma (ale noastre) ci pentru fiecare generație în parte!
Acum ne sună nouă!

27.06.2021