Am adunat cateva mile de zbor, la viata mea, am avut chiar zboruri de peste 11ore, asa ca nu pot spune ca mi-e frica sa zbor, dar recunosc ca nici fericit nu sunt că o fac! Cu telecabina insa sincer …mi-e frică! Acum dupa 60 de ani de viață am învățat să fiu „cool” si nu isi dă seama nimeni ca mai că am pantalonii plini!
Azi cea mai grozavă dintre soții a hotărât „în unanimitate” că trebuie să ajungem pe vârful Monte Baldo! Am convins-o să urcăm, dacă tot se poate, cu mașina jumătate de munte și daca nu ne ajunge priveliștea de acolo, continuăm cu cabina rotitoare! Nu „ne-a” ajuns! In schimb a ingrozit-o drumul cu masina in asa hal, că de coborât, a coborat la întoarcere cu cabina până jos de tot! Drumurile sunt foarte înguste, pantele foarte înclinate, iar din dreapta șoferului priveliștea nu-i tocmai pentru oricine! Cu greu și cu ușile blocate, am reusit sa ajungem la statia intermediară a cabinei, procentul ei de adrenalină in sânge probabil ajuns la maxim! Al meu abia dupa ce a inceput cabina să urce și să se învârtă!
Toate neplăcerile însa au fost răsplătite de priveliștea de sus! Noi oamenii rareori ne dăm seama de ce lume frumoasă ne-a dat Dumnezeu să locuim! Priveliștea este coplesitoare, mie ca bătrân ramolit ce sunt, mi-au dat lacrimile! Slavă Ție Doamne slavă Ție!
In capitolul anterior spuneam ca Gardasee nu trebuie fi văzută! Priveliștea de pe Monte Baldo da! Sigur, trebuie o zi cum am avut noi binecuvântarea să avem, după ploaie, cu vizibilitate bună si cât mai mult timp, pentru drumețiile de pe vârf!
Am făcut sute de fotografii si video (vezi instagram) dar toate împreună nu pot reda nici 10% din ce trăiești acolo sus! Oare de ce nu stim noi oamenii să ne bucurăm de ce avem, sa fim fericiti, sa ne iubim unii pe altii, ca copii a aceluiasi Părinte?
Cum v-am mai spus, de obicei inspir teamă, celor de lângă mine, dar acolo sus parcă fiecare devine mai bun, mai smerit, in fată imensitații dumnezeesti! Am avut surpriza să fiu eu ales si rugat sa fac fotografii pentru altii, sau chiar oameni care s-au oferit sa mă fotografieze cu camera mea, fară să le-o cer!
Amuzant este ca toti mi s-au adresat in germană, lucru care nu mi se întâmplă la nivelul marii, unde cel mai ades sunt salutat cu „Salam Aleikum” in turcește sau arabă!
Reîntorși la hotel, am luat masa pe terasa ca de obicei; 
soția cu un platou cu pescărești, eu cu spaghetti cu usturoi si peperoni, plus legume la grătar (prietenii știu de ce!).
Probabil cândva voi putea sa vorbesc din nou si dacă in gâtul meu au fost ceva viruși până la peperonii ăștia, acum nu mai sunt!
Bucuria mare este ca baia are …un bideu!
Saluti agli amici!
9.07.2021 (IV)–->
Lasă un răspuns