Catehumeni se traduce prin cei chemați. Pentru ca adulții ca să se poate boteza, în primele secole ale creștinismului, trebuia să li se facă cateheză, adică educație religioasă. În zilele noastre sarcina aceasta cade pe umerii părinților și a nașilor (părinții duhovnicești)… dar marea lor majoritate nu prea se achită de această sarcină. În primul rând fiindcă nu știu, iar în al doilea rând fiindcă nu îi interesează acest aspect. Mulți au impresia că Dumnezeu este doar bun, uită că El este și drept. Cât trăim în trup El este milostiv… dar noi suntem leneși și indolenți, iar când am adormit somnul cel veșnic Dumnezeu este și drept.
Nu mă gândisem la legătura dintre chemarea lui Dumnezeu din Paradis (Gradina Edenului) și Catehumeni… Chemarea pe care o adresează Dumnezeu fiecăruia dintre noi de a-și schimba viața / mintea (metanoia).
Mi-a plăcut că părintele a spus și despre frunza de smochin. Mărul reprezintă o inculturație, adica o adaptare a mesajului biblic în funcție de fiecare țară.. La noi cresc mai mult mere… și foarte puțin smochine. Oamenii nu ar fi înțeles. Însă smochina este dulce așa cum este păcatul.
Plăcerea este legată cu durerea. Mâncăm ciocolată… ne place… apar cariile, și implicit durerea, care nu ne place. Așa e și cu păcatul, conform Sfinților Părinți. Iar „plata păcatului este moartea”.
Mi-a plăcut predica!
De fapt conform Sfinților Părinți omul trebuie să-și țină în frâu sălbăticiunile interne (păcatele / patimile)…. dacă nu poate… practic el este un mort în viață. Iar animalele sălbatice normal că îl vor ataca. Nu pot recunoaște ca stăpân un om care nu-și poate stăpâni propriile lui „sălbăticiuni”.