Ecumenismul este cea mai mare erezie a timpului nostru, o erezie care câștigă teren și care este o nenorocire pentru noi toți!
El are rădăcinile în mândria și puțina noastră credință și este o ispită satanică din dreapta as zice eu!
Mândria este a celor care se cred mult mai plini de iubire, nu doar decât sfinții, dar chiar decât … Iisus Hristos!
Hristos a spus, acum mai bine de 2000 de ani, urmatoarele cuvinte, ce rămân valabile până la sfârșitul veacurilor:
„Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.”
Cei căzuți in ispita ecumenismului vin să-l contrazică pe Iisus, să-i demonstreze că ei pot face un crestinism „mai bun” decât a reușit Dumnezeu!
Este greu de crezut ca Patriarhul Bartolomeu, sau Papa, nu au citit cuvintele citate mai sus! Poate e mai ușor de crezut ca nu le înțeleg, fiind călugări! Fără familie proprie, problema e prea abstractă pentru ei probabil! Mirarea mare este când preoții de mir, sunt mai ecumeniști decât cei doi mai sus amintiți, deși cei din urmă au în general familii, sau cunosc multe familii și dramele din sânul acestora, între membrii credincioși și cei necredincioși, între membrii de confesiuni diferite, sau de religii diferite!
Și daca e greu la nivel de familie, unde se presupune ca exista iubire între membri, cum ar putea sa funcționeze la nivelul de populații complet străine spiritual?
Dacă ești credincios te străduiești să urmezi calea credinței tale, care nu este aceeași pentru orice confesiune sau credința! Nu ai de ales! Degeaba încercam noi sa ne abatem de la direcția de mii de ani a credinței noastre, ea rămâne aceeași indiferent de dorințele noastre, de timpurile pe care le traim!! Putem fi cel mult deschizatori de noi drumuri, de secte, dar nu mai aparținem confesiunii, sau credinței strămoșilor când nu mergem pe drumul marcat!
Nu se poate găsi o linie de mijloc care să mulțumească pe toți, oricât am căuta-o, oricât ne-am dori-o! E un lucru imposibil!
Care ar fi linia de mijloc între cei care spun că Iisus este Dumnezeu și cei care contestă acest lucru? Și exemplele pot continua la nesfârșit!
Chiar în cadrul confesiunilor creștine, lucrurile nu sunt mai simple! Care este linia de mijloc între cei care cred în Sfinți și cei care nu cred? În Maica Domnului? În Taine? În infailibilitatea Papei? samd.
Cum ar putea amestecul între adevar și minciună, să aducă ceva bun? Cum poți amesteca apa cu uleiul? Și daca o faci mai poti să bei apa aceea? Mai poți folosi uleiul, ca ulei? Doar dacă le separi si le filtrezi una de alta!
Dacă un grup de călători, în fata deșertului, s-ar hotărâ să pună împreuna băuturile pe care le au la ei, ca să nu înseteze nimeni; unul apă, altul țuică, altul lichior, altul brandy ar fi o greșală fatală! Diluarea băuturilor alcoolice, cu apa avută, nu o sa fie de folos nimănui! Ba mai mult, o sa piară și cei care au avut apa dar stricat-o!
Singura posibilitate de a merge mai departe este să bea toți DOAR apă! (Dacă Dumnezeu a înmulțit pâinile poate să o facă și cu apa!)
Ne pare rău de fiecare suflet care se pierde alături de noi, dar faptul că ne pierdem și noi sufletul nu-i este acestuia de nici-un folos! De folos ar fi să renunțe la coniacul fin eretic și să bea doar apă, iar asta ține numai de el!

7.01.2022