Viața a luat-o razna, vorbesc de a mea dar presupun ca nici ale voastre nu au rămas ne atinse, de nebunia ultimilor ani, numită „noua normalitate”!
Viața mea, ca pensionar, am visat-o altfel, de aceea am renunțat la multe procente din pensia, oricum prea mică, în speranța să mă bucur de libertatea (greu și îndelung) muncită!
Ori tocmai această libertate, îmi este refuzată!
Doi ani de restricții, de îngrădirea libertății de mișcare, de interzicerea oricărei mici bucurii; de la un meci de fotbal, la o întâlnire cu prietenii, sau familia, in jurul unui gratar la iarba verde! De la o excursie, până la participarea la Sfânta Liturghie, si de câte si mai câte pe care nu le mai enumăr pentru că le știm cu toții!
Când mă gândeam că mai rău nu se mai poate și speram în „liberarea pre-estivală” a început războiul! Prin el, a venit și motivația scumpirii alimentelor, combustibilului, că energia electrică și gazul erau deja scumpite fara să „ajute” rușii! Intr-un fel am primit posibilitatea de a ne bucura de lucruri mici, sau pâna acum normale; un litru de ulei, o rolă de hârtie igienică, un kilogram de făină! Pentru cei care au trait dictatura ceaușistă, lucruri bine cunoscute! Pentru cei care încă mai cred că nu se poate compara Germania de azi, cu Romania de ieri, cititi ce a spus fostul președinte al Germaniei, Joachim Gauck,  într-un interviu televizat:
„Wir können auch mal frieren für die Freiheit.“ Adica că am putea să mai și tremurăm câteodată, pentru puțină libertate! Și a continuat cu ” putem de  asemenea să suportăm câțiva ani cu mai puțină fericire, bucurie de viață!”
Sună cunoscut?
Mă rog, Ceaușescu vorbea de „încă un pulover” suplimentar îmbrăcat, de staniol în spatele caloriferelor, dar ideea ramâne aceeași: vin vremuri grele cu frig și foame!
Pentru unii, că pentru Herr Gauck, la cei
236.000 €/ an ai lui și încă 385.000 € pentru costuri și cei 5 angajați, care-l servesc, sigur nu! Și nici pentru cei în buzunarele cărora merg aceste scumpiri, din buzunarele noastre, în timp ce noi privim captivați, la episodul „Războiul„!
Ni s-a „promis” că la sfârșitul piesei nu o să mai deținem nimic și totuși vom fi fericiți, că trăim probabil (cei care o să mai trăim până atunci)!
Suntem în grafic!
Și viața mea, a noastră?
În tot răul se ascunde și un mare bine; dacă cele pământești nu mai sunt atrăgătoare și nici nu le mai putem schimba, atunci rămâne mai mult timp pentru cele cerești!
„Împărăţia cerurilor se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea!” (Matei 11, 12).

Sus să avem inimile!