Valoarea mea este în scădere,
din ziua în care m-am născut,
pășesc spre moarte în tăcere
arareori de cineva, recunoscut!

Pe când eram copil, cândva,
păream iubit de lumea toată!
Ca tânăr, au mai dispărut câțiva,
dar m-am ales, cu o nevastă!

La bătrânețe a rămas, doar ea!
Câteva neamuri, mai apropiate,
nepoții, până se vor ridica,
și-un câine! În rest singurătate!

(Imi pare însă că „valoarea” mea,
mai mult e interes, decât valoare;
sunt „cineva” de aduc la pat cafea,
cu Aki ies, când vrea plimbare!)

De încă zece ani am să trăiesc,
mă îngroapă popa, singur singurel!
Un grup de bocitoare o să arvunesc,
că-mi este milă, de pe acum, de el!

23.09.2022