Să presupunem că povestea „pandemiei” ca parte a resetări, a luat sfârșit și interesul a fost doar să se introducă această otravă retard, numită „vaccin,” în câți mai mulți dintre noi, plus certificatul digital internațional de sănătate, la care se mai lucrează deocamdată.
Cum vom trăi mai departe, acum, când am înțeles că nu mai poți avea încredere în nimeni, începând de la mamă, duhovnic și terminând cu medicii, adică tocmai oamenii carora le-am încredințat, fără rezerve, viața noastră?
Am să las părinții trupești și sufletești de o parte, pentru că doresc să discutăm de partea medicală a problemei (puțini dintre ei sunt si medici!).
„Pandemia” ne-a demonstrat că nu putem avea încredere nici în producătorii de medicamente, nici în cercetare, nici în forurile care aprobă folosirea medicamentelor noi și ce e mai rău, nici în medicii cu care TREBUIE să venim în contact și în care suntem NEVOIȚI, să avem încredere!
Ce te faci dacă nu ai habar de medicină, sau dacă nu ai destul? Ce te faci dacă esti bolnav sau dacă te îmbolnăvești? De fapt, cu tot habarul, este foarte greu în zilele acestea să mai desparți adevărul de minciună!
Eu am un strop de credință, un studiu de medicină, o diplomă și am participat la un studiu de medicament, lucruri care m-au ajutat să înțeleg instantaneu că este greșit să te „vaccinezi„! Mii de medici au însă mult mai multă credință decât mine, știința medicală, experiență și totuși nu doar s-au lăsat păcăliți, dar au convins și pacienții lor, să o facă!
Ce ne face de acum încolo cu medicația care TREBUIE să continuăm să o luăm, sau ni se recomandă să o facem? De unde să știu eu dacă insulina pe care mi-o fac nu este totodată și „vaccin„? Sau tabletele de tensiune? Vitaminele? Sau spray-ul nazal?
Personal mi-au trebuit aproape 30 de ani, în Germania, să dau de un medic în care puteam avea încredere, cu toate, sau poate mai ales fiindcă nu sunt străin de medicină. După aceasta „pandemie” mi-am dat seama că de fapt l-am supra-estimat; cei drept nu mi-a recomandat „vaccinarea,” dar a „vaccinat” pe toți cei care au cerut-o! Înclin să cred că a fost doar lipsă de curaj, fiindcă extrem de puțini medici s-au împotrivit sistemului! Sau a fost lăcomie? („vaccinarea” a fost și mai este f. bine recompensată!) Oricare ar fi fost motivul încrederea mea a pierdut-o! Nu și pe mine, ca pacient, pentru că am nevoie de rețete lui!
Chiar daca aș gasi un medic adevarat (nu am auzit de nici-unul în zona mea) rămâne problema medicației care se poate schimba oricând fără să o știe doar producătorii!
Deci cum trăim fără încredere?
Eu unul nu am răspuns la această întrebare și presupun că nici nu există unul!
Dezastru economic al „pandemiei” este nimic în comparație cu dezastrul lipsei de încredere în toți și în toate! Probabil resetarea o sa facă să nu mai deținem nimic, însă fericiți siguri nu vom fi în lipsa încrederii!
Ce ne-a mai rămas?
Doar ce am avut de la bun început:
„În Tine ne încredem noi, Doamne, în Tine, Cetatea noastră de apărare şi Scăparea noastră.
Leagă-ne pre noi de Tine şi nu ne lăsa să ne rupem de Tine niciodată, chiar dacă noi, în nebunia noastră, am încerca să o facem.
Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci,
Amin!”

29.11.22