Nu am mai fost internat în spital cam de multișor, de ( sau ce?) luni bune aș zice, iar într-unul românesc de zeci de ani! Era vremea unei „actualizări” probabil, așa că iată-mă ajuns, înainte de Bobotează, internat într-un spital din România.
Nu contează pentru ce și nu vă relatez despre „aventura” mea ca să-mi plâng soarta! Slavă lui Dumnezeu și pentru noua boală, dacă mi-a fost dată sigur așa este bine, fie pentru mine, fie pentru cei din jur, fie pentru toți!
Care este binele în dureri, în internări, perfuzii, vene sparte, samd este greu de depistat la prima vedere, dar foarte multe „rele” din viața noastră se dovedesc în timp să fi fost un foarte mare bine. Spun „foarte multe” și nu toate, pentru ca am convingerea ca cele nedovedite nouă, sunt dovedite altora.
Prima impresie este un contrast izbitor între tehnologie, profesionalitatea personalului, (da, a aceluiași spital blamat în „pandemie„și dacă facem abstracție de obligativitatea testului covid și a purtări botniței) și spitalul ca atare, care nu s-a schimbat de prin anii 80, când am fost eu ultima dată internat aici! Bineînțeles și atunci spitalul era tot vechi, eu îl știam acolo, în folosință, de când treceam zilnic în drumul spre școala primară, adică cu mai 13 de ani înainte de internare! Atunci nu exista aer condiționat în camere , nici paturi rulante și funcționale și din câte îmi aduc aminte nici conducte de oxigen, sau lift. Acuma există, înghesuite improvizat, cum și unde s-a putut! Ce a rămas la fel în afară de clădire, este apa caldă. Lipsă! Cel puțin până la orele 18!
La câte datorii a facut România în ultimii 30 de ani însă se cădea măcar fiecare oraș, capitala de județ, să aibă un câte un spital nou construit după necesitățile și cerințele anilor 2000!
Spitale și catedrale! Și autostrazi și școli cu grupuri sanitare și câte și mai câte!
Păcat de pacienții nevoiți să vină în astfel de spitale și de medicii nevoiți să lucreze în ele! Desigur se poate și așa, dar acest „se poate și așa” românesc, este foarte păgubos! Poate ne dăm seama, fiecare când ajungem în spital, măcar, că pe UE a durut-o foarte tare industria noastră „falimentară” și au sărit în sus „nu se poate așa!” pâna am distrus-o toată! Nu i-a durut și nu îi doare de loc capul, de sănătatea românilor, de bunăstarea lor, poate exceptând românii care își permit să se trateze la Viena! Dacă mai apucă! Nu vi se pare ciudat să plătești ca să devii dependent…de tot ce ai nevoie? De tot ce ai avut si nu mai ai? Nu vi se pare ciudat că singura posibilitate sa ridicăm și noi capul, „zona Schengen” ne e interzisă constat? Probabil că nu!
Am înțeles că marea problemă a spitalelor este dependența politică; dacă-s „ai noștri” la putere primim dacă nu, nu! De parcă banii pentru construcția unui spital nu ar veni tot de la întreaga populație, indiferent de culoarea politica! In cazul PNL-ului nici măcar asta nu ajută! Cu președintele țării din oraș, cu tot „guvernu lui” PNL-ist, Sibiul tot nu a profitat de loc de asta! Dimpotrivă, probabil ca să nu spună nimeni că am fi fost favorizați Sibiul este exemplul „lucrului bine nefăcut”!
In încheiere un cuvânt bun despre toate asistentele cu care am venit în contact, în afară de una îndoctinata puternic și irevocabil de Rafila ( din pacate nu le cunosc numele) medicii Dr. Cătană, Dr. Prodan de la Urgențe, Dr. Năstase de la Tomograf, Dr. Bărdac de la Chirurgie. Comparându-i cu personalul medical cu care am (prea) venit în contact in Germania, i-am simțit mult mai umani, mai interesați de un diagnostic cât mai exact, de un tratament cât mai complet, sau de evitarea unei intervenții chirurgicale care poate fi evitatată!
Respect și mulțumiri tuturor!

Până ies, dacă mai ies, am programat niște poezioare, care probabil vor părea mai sumbre! Nu prea sunt în dispoziție să scriu ceva vesel, optimist, nu știu cine ar putea fi în locul meu! Eventualele comentarii vor fi nu foarte repede aprobate și tot probabil raspunsul meu va fi scurt spre de loc, în mâna dreaptă am tot timpul o perfuzie iar netul netu meu în Romania este scump și limitat! Wi Fi desigur nu există în spital, nici gratuit, nici pe bani!

Actualizare: între timp am o cartela romaneasca iar noaptea mana libera si de dormit e imposibil pe coridor e o agitatie ca in Gara de Nord! Am ieșit sa le spun asistentelor proaspăt lăudate treaba asta si au recunoscut-o continuând de parca bolnavii de recunoasterea lor aveau nevoie! Preferam asistentele lui Ceausescu care dormeau și ele!

7.01.2023