Ce îmi doresc cel mai mult ajuns acum pe linia dreaptă?
Să pot eu decide!
Toată viața mea au decis alții pentru mine și mi-e tot mai greu să mor la fel cum am trăit! La început au fost părinții, apoi școala, șefii, soția, pe rând sau toți deodată, la care s-au mai adăugat politica, religia, complexele personale, teama…
Au fost decizii pe care le-am urmat mai ușor și altele care m-au costat foarte mult, au fost decizii pe care le-am acceptat cu plăcere și altele doar pentru că le-am crezut necesare! Dar în majoritatea lor, deciziile pe care le-am luat în viața mea, nu au fost „de bunăvoie și nesilit de nimeni„! De aceea îmi doresc să decid eu însumi măcar acum înainte să predau lingura, ce fac, când și dacă fac, fară sa-mi pese de repercursiunile care vor urma, fără să „macin” încontinuu în minte, pe cine și cum afectează și cum „mă scot” când voi fi tras la răspundere! Faptul că știu că așa ceva nu e posibil, nu face să nu imi doresc totuși asta! De ce nu e posibil?
Fiindcă dacă de oamenii din jur mă pot izola, de mine nu pot să mă ascund! Constiința merge cu mine oriunde m-aș duce și nu pot să-mi astup urechile când strigă la mine, pentru că strigă dinăuntrul meu!
Am fost educat să-mi pese, de toți și de toate. Dar din păcate m-am născut cu oarecare inteligență și asta face să observ faptul că „îmi pasă” este considerat slăbiciune, prostie și majoritatea încearcă să tragă un profit din asta!
Și deja intru într-un cerc vicios de care viața mea oricum abundă: dacă mă prefac că  nu-mi pasă, constiința strigă din mine! Dacă mă iau după ea, urlă bruma de inteligență: „bă idiotule tu nu vezi că mai rău îți faci?„!
Instinctul de conservare, dorința de liniște, fericire, confort, sunt în contradicție cu „întoarce obrazul” ” ți se va ierta cum ierți,” „cum vrei să vă facă oamenii faceți și voi lor!” Răbdare și când se termină îndelungă răbdare! Greu lucru când esti coleric și mai ai și diabet, cu toate că nu cred că ar fi ușor nici fară aceste handicapuri!
Da, vreau și în cer, dar nu m-aș lipsi nici de pământ și asta se pare că nu se poate! Trebuie ales și funcție de alegere într-un fel arată viața ta pe pământ și probabil în alt fel cea din în cer!
Se pare că am să mor fară să fi făcut prea des ce mi-am dorit în viață și mi-e ciudă că am încercat tot timpul să mențin un echilibru între ce îmi spunea inima și ce îmi spunea mintea!
Asta poate să fi fost marea greșală a vieții mele, ar fi trebuit să mă decid pentru o parte sau alta, dar nu am fost capabil!
Nu sunt nici acum, pentru că nu-mi mai dau seama cine sunt „eu însumi” și cine sunt „ceilalți din mine„, care decizii îmi aparțin și care am fost forțat să le iau, direct sau indirect!
Numai Dumnezeu știe!

24.02.2024