La plecarea înspre Creta vorbeam de ce dezastrul a reușit Eurowings să facă pe aeroportul din Stuttgart. Nu știam ce înseamnă cu adevărat dezastru, haos, într-un aeroport! Am aflat în aeroportul din Heraklion!
În primul rând pentru cine nu a fost niciodată în acest aeroport, închipuiți-vă un coridor lung, mizer, cam ca o gară de pe vremea lui Ceaușescu! (Nu este nici-o exagerare!) Pe o parte locurile de predare a bagajelor, numerotate de la 1 până la 40, pe cealaltă tot feluri de mici birouri turistice. Intre părți câteva mii de turiști, (ce par zeci de mii) cu valize, cărucioare, câini, toți în mișcare, căutând punctul lor de check-in, care nu este în nici-un caz cel care ar trebui sa fie! În nici-un caz! Și ca să fie tabloul complet, totul afișat pe grecește și când totuși apare traducerea în engleză, pe panourile electronice, aceasta durează doar câteva secunde, timp în care  zborurile (anunțurile) se mișcă, apărând unele noi, sau urcând în listă, dispărând, cele vechi!
Noi ne-am așezat cuminți la o coadă la punctul de check-in la care ni s-a spus (de catre compania turistică) să ne așezăm și unde ne-a fost confirmat de angajații de acolo că v-a urma curând primirea bagajelor pentru Stuttgart!
N-a mai urmat nici curând, nici mai târziu și același angajați ne-au spus că lucrurile s-au schimbat, să așteptam tot cuminți, să apară pe afișajul electronic cum, în ce fel, s-au schimbat lucrurile și abia apoi să formăm o coadă în fața punctului de check-in indicat!
Am așteptat îndelung, cuminți dar vizibil iritați și mai ales degeaba, până când în criză de timp am pornit pe cont propiu să verificăm dacă chiar nu face nimeni check-in-ul pentru Stuttgart! Desigur că îl făcea, fară să fie afișat lucru acesta și îl facea de multă vreme iar asta tocmai la capătul opus al aeroportului! O săptămână de luptă cu valurile a fost nimic față de lupta cu restul de călatori care devin brusc adversari redutabili când ai o altă direcție decât ei!
Check-in, controlul corporal și iată-ne ajunși în lunga sală de așteptare, comună pentru toate zborurile și despărțită pe toată lungimea ei de magazinul duty free și alte magazine! Aici nu doar păreau să fie peste 10 mii de călători, eu cred că și erau! Inghesuiți unii în alții, ca la ieșirea de pe un stadion și încercând mai toți să apuce un loc mai ferit, că despre un loc pe un scaun, nici vorbă! Și toți încercând de asemenea, fără să reușească desigur, să înțeleagă englezo-cretana din difuzoare luate tot din mai înainte amintitele gări a lui Ceaușescu! Diferența cu ele era doar că după cârâieli, pocnituri și cuvinte neinteligibile, nu se mai auzea „pleacă de la linia 2!” ci doar „bording ist closed!” Deci cam același lucru: ai pierdut avionul în loc de tren!
Plecarea spre Stuttgart  nu a mai fost anunțată până la ora când avionul ar fi trebuit să fie în aer! Abia atunci ni s-a spus ca poarta de ieșire nu mai este A6 (penultima) ci A3! Desigur nu am înțeles anunțul, dar am întrebat pe cineva din „echipa” de oameni, formată ad hoc, de la A6, care începuseră să se „lupte” să-si facă loc cu echipele celor de la A5,  A4, plus rătăciții și cumpărătorii duty free, spre capătul celalat al sălii de tortură cretană!
Ne-am îmbarcat în cele din urmă, eu unul și cu speranța ca voi ajunge la o toaletă în avion! (Cele din aeroport erau și ele ca cele din gările lui Ceaușescu, dacă nu or fi fost chiar aceleași!) Speranța a fost zadarnică; toaletele din avion erau stricate, ne-a anunțat pilotul, deși nu mai era nevoie: o spusese deja mirosul la urcare … același cu cel din gările ceaușiste!
Acum mai am o singură speranță: că ni se va permite să aterizăm la Stuttgart, chiar dacă ajungem după miezul nopții când Stuttgart-ul nu mai permite aterizările sau decolările niciunui avion!

6.07.2024

PS Cu un minut înainte de ora 24 roțile aeronavei atingeau pista aeroportului din Stuttgart! Timp record!