N-am să scriu după tipare,
Nici să fiu văzut mai bine;
Am să scriu orice întâmplare
Ce-a schimbat ceva în mine.

Vreau să fiu banal de sincer,
Complicat să fie altul;
Scriu mereu cu frâul liber,
Sufletu-mi dictează actul.

Fala nu o prețuiesc,
Nici deșarta ei nălucă,
Și, cât am să mai trăiesc,
Am s-o țin mereu pe fugă.

Sunt rebel, o recunosc,
Sunt și foc, și apă dulce,
Dar prefer să-mi mântuiesc
Ce-am rămas, până m-oi duce.

Arde-n mine nedreptatea,
Sunt alături de cei mulți
Și-mi hrănesc sinceritatea,
Intrigând pe cei mai culți.

Mintea multă nu-i adesea
Un semn bun pentru un om
Dacă el își pierde zestrea
De om bun, ce-l face OM!

Am trecut prin Iadul vieții,
Raiul mi s-a arătat,
Și-ntr-o lume a tristeții
Sunt aici să le arat!

de DanSam 15.06.2026

PS: Dedic acest text și melodie, în ultimul rând, lui Ioan, ”vinovatul” site-ului Vrăbiuțe, pentru că primul rând este ocupat, tot de el, dar nu îi face plăcere să-i reamintesc acest lucru. 😇 🙏 💖