Biserica ortodoxă are și ea legile ei de funcționare, numite canoane, după care ar trebui să se orienteze și de care ar trebui să țină cu dinții.
Că nu este așa ne putem convinge mergând la slujbe în diferite parohii. Desigur autoritatea, care nu este pusă în discuție, sunt cele 7 sinoade ecumenice, dar care din păcate sunt interpretate de fiecare preot, de fiecare enoriaș, după capacitatea proprie de înțelegere, după nevoințele, sau cerințe sale!
Așa se face că botezul nu mai se face obligatoriu prin tripla afundare, ci după cum o cer părinții, sau nașii, celui care urmează să fie botezat. Nici recomandarile, viața Sfinților ortodocși nu mai servește nimănui pentru orientare! Așa se face că trecerea la ortodoxie dintr-o altă confesiune, nu se mai face prin lepădare de vechia confesiune, prin botez complet, ci doar prin mirungere! Suntem cu toții mult mai destepți si plini de Har (Doamne iartă-mă) decât Sf. Vasile cel Mare!
Există 6 zile pentru parastase, exista sâmbata ca zi dedicată cultului morților, există o răscoală a colivarilor, dar noi facem parastase duminica! In ziua Învierii! (și nu vorbesc de situațiile speciale, când nu se poate nicicum în alta zi!)
Dar cine mai știe că duminica este ziua Învierii? Cine mai știe că aceeași lege care interzice îngenuncherea între Paști și Cincizecime, spune după o virgulă, că nici duminicile nu avem voie să îngenunchem?
Astăzi îl sarbatorim din nou pe Sfântul Serafim de Sarov care saluta pe toată lumeea cu „Bucuria mea, Hristos a Înviat!” Pentru dumnealui Invierea era în fiecare zi „farul” creștinului! Pentru noi nu mai este! Pentru noi duminica nu mai este Ziua Invierii, ci o zi oarecare, în care facem parastase, stăm în genunchi, facem mătănii mari, postim…”că dacă nu facem toate astea duminica când să le facem? Plus că timpurile s-au schimbat!”
Timpurile s-au schimbat și între sinodul al doilea, când s-a interzis îngenuncherea și al șaselea, când s-a revenit interzicându-se din nou pentru cei „mai evlavioși„! Oare evlavia nu înseamnă să faci ce spun sinoadele? Oare nu-i neascultare, nu-i păcat, să nu faci ce ți se cere și ce îți stă în putere?
Și cine decide când o lege sinodală trebuie urmată și când nu, fiindcă e „depășită” de vremuri? Fiecare ierarh? Fiecare preot? Fiecare enoriaș?
Încă odată nu mă refer la stări de excepție prin care am trecut și eu (când nu m-am putut spovedi-în genunchi- decât duminica, sau nu am putut face un parastas decât duminica, fiindcă în restul zilelor nu aveam preot) ci de normalitate, în care se poate foarte bine face un parastas într-o zi a săptămânii, desigur cu mult mai puțini oameni, sau doar cu oamenii care chiar l-au cunoscut pe cel adormit! Și oricum (cel puțin în diasporă) pomana de bucate nu-i pomană, ci slavă deșartă,  tradiție fără substanță! Pomana adevărată e cutia copilului sărac de exemplu, sau o donație pentru un bolnav, un nou lăcaș de cult… Și mai pomană este când nu știe nimeni că o faci, în afara lui Dumnezeu!
În rest o colivă și o sticlă de vin, ajunge și prea ajunge, pentru un parastas între bogați!
Poate faptul că suntem atât de posaci, de neprietenoși unul cu altul, atât de neîncrezători, de egoiști, faptul că îl vedem pe Dumnezeu doar ca pe un Judecator nemilos, deși duminică de duminică citim și ni se spune cât de bun este Hristos, se datorează și faptului că am uitat să ne bucurăm cu El de Învierea Lui și prin ea, de a noastră!
Iertați!
19.07.2026