Ziua a început la fel pentru toată lumea; adică stăteam cu unițele în apa lacului, la fel cum am fi stat cu ele în vana de acasă….
Cândva pe la vremea cafelei, făcută pe un arzator de gaz care se lupta din rasputeri să incalzeasca apa înainte să-l stângă vântul, am început toți trei să prindem totusi câte un crap, nu mai mare de 10kg și nu mai mic de 6!
Ziua se arăta promițătoare, mai ales că în cele din urmă a fiert și cafeaua! Se anunța promițătoare și chiar a fost una, dar nu pentru mine! Promisiunile pentru mine după al doilea peste s-au oprit! Sigur au mai mușcat și la mine niste crapi, ca și la colegul din stânga, sau din dreapta, doar ca ei îi mai și prindeau, eu nu! Pe mine ghinionul personal m-a găsit destul de rapid si nu m-a mai părăsit toată ziua!
De cinci ori ori mi s-a rupt struna (care este atât de tare că poți remorca o mașină cu ea), sau peștele înainte să-l scot pe mal, a scuipat grațios cârligul din gură, a lovit apa cu coada spându-mi în ast fel: „sunt mai șmecher ca tine!„
Ca să fie amarul și mai mare, mi s-a rupt și unul dintre bețele pereche, așa din senin, ca să ințeleg probabil că nu poți fi pescar așa ca mine; cu aceleași scule sa pescuiesti ani de zile, ci trebuie să-ți cumperi mereu scule mai noi tot mai scumpe, până echipamentului de pescuit ajunge la valoarea unui Sandero nou! Măcar!
Am înlocuit bațul cu unul nepotrivit la pescuitul de crap și m-am așezat la umbră cu speranța că printr-o minune poate îmi mușcă din nou și mie vreun pește, nu ca la colegii mei din jumatate in jumatate de oră, dar măcar unul la cateva ore!
Speranțe zadarnice! Minunile nu-s pentru oricine, mai ales când ghinionul se lipeste la naștere de tine!
In schimb un porc de crap, de vreo 10 kg, de la vecinul din stânga, s-a hotarât ca el nu se da batut decât după ce imi încurcă mie firul! Așa am mai pierdut și 30 de metri de șnur, in schimb colegul nu a pierdut captura! Pentru cine nu știe cum e cu pescuitul, când nu ai șnur destul pe rolă, e mult mai greu, sau imposibil, să lansezi unde dorești, sau unde stau pestii, în așteptarea momelii!
Pana la ora 22 m-am tot gândit dacă nu este mai bine să-mi adun „jucariile” și să plec acasă! Oricum altceva în afară să ajut colegii  să prindă pește după pește nu aveam de făcut!
Dar cine știe și mâine mai e o zi, iar săptămâna viitoare mai sunt alte zile în care poate ghinionul meu se mai duce și el la plimbare (măcar în stânga, sau dreapta mea)! Nu prea cred (si am argumente!) dar zic și eu așa!
Noapte bună! Vouă, că a mea nu are cum să fie: luna îmi bate direct în ochi prin ușa cortului iar eu nu pot dormi cu lumina aprinsă și chiar dacă nu ar fi lună, undeva prin vecini, un grup face „atmosferă” pentru dans probabil, din care eu aud doar tobele și niște …văicăreli amplificate la maximum!
Să vedem cât îi ține….

25.07.2026