Luni o altă zi, oare mai puțin ghinion?
Poate la alții, la mine ghinionul s-a lipit la naștere de mine și nu-și mai dă drumul de loc! Singura „pauză” a fost pe la 14 ani, când un sfânt a reușit cu rugăciunile lui să facă să nu am numai ghinion ci și perioade fără, timp de un an! Un singur an! E foarte usor când ghinionul e „accidental„!
Ghinionul meu personal (spuneți-i cum doriți altfel) din când în când e mai neatent și apuc și eu să mă bucur de câte ceva, momente (doar) scurte, după care el își intră mai dihai pe rol, de nu se merită micile bucurii trăite!
Lunea aceasta a început „bine” și am prins câțiva pești (unul record până acum)care m-au ridicat pe locul doi (din trei), cu perspective să ajung chiar primul…dacă colegii ar fi tras un pui de somn, vorbesc de somnul de odihnă, nu de cel cu mustăți și fără solzi!
Nu a fost să fie! La inceput au cedat averizoarele, nou cumparate!
Ca Stan Pățitul ce sunt, aveam unele vechi!
Apoi s-au rupt suporturile de la brațele averizoare…de bătrânețe (au doar câțiva ani nu sunt de zeci de ani!)!
Am avut altele reparate, adica lipite, să vedem cât vor ține, probabil mai puțin decât cele fără cusur!
La amiaz ne-am hotărât să mâncăm.
Greșeală!
Masa la cațiva pași de bețe…
Abia am mușcat din snițel, că am auzit avertizorul de a bățul meu văduv, (soțul/soția lui s-a rupt ieri) Ochii mei nu au fost atât de rapizi pe cât a fost dispariția bățului, cu mulinetă cu tot, în apele lacului! Mușcase în același timp cu mine și un crap imens, din boillis-ul oferit! I-a plăcut atât de mult ca a plecat cu băț cu tot.
Mie mi-a stat snițelul în gât!
Este abia ora 18, mai este mult până ne oprim ziua aceasta. Cine știe ce se mai întâmplă până atunci și cât mă costă până la urmă „distracția,” fiindcă plecarea este abia vineri la amiaz!
Pescuitul este un hobby scump și pentru oamenii normali, pentru cei ghinioniști, ca mine, este excesiv de scump și de stressant!
Slavă Domnului pentru toate!

27.07.2026