Bucuria mea cea mai mare când m-oi duce e ca o sa scap de „postul” meu de observator al distrugerii lumii și în special a României ( de care mă doare mai tare ca de restul) și de sentimentul de neputință!
M-am născut nu doar într-o țară frumoasă, ci și într-una foarte bogată! Asta ar fi trebuit să ne asigure un trai mai mult ca decent, de-a lungul istoriei, dar n-a fost așa, dimpotrivă am fost și ramânem un popor sarac și tot timpul pe fugă, în bejenie! „Munții nostrii aur (mai?) poartă, noi cerșim din poartă în poartă!”descrie cel mai bine situația poporului român.
Cine e de vină?
Ar fi ușor să dăm vina pe alții, care ne-au asuprit, sau care o mai fac și acuma, dar nu ar fi tocmai corect! Fară „cozile de topor„, de care națiunea noastră abundă, nu ar fi fost și nu este nici acum posibil!
„Să plângă mă-ta, de ce să plângă mama!” este tipic egoismului feroce al neamului nostru, indiferent de statutul social! Când la egoismul asta se mai adaugă și lipsa acută a moralei creștine (facem noi paradă de ortodoxie, dar nu prea suntem ce ne place să ne laudăm că am fi și nici nu dorim!) apar acele „vârfuri” ale societății care dețin tot ce nu deține restul poporului! Trăiesc și își permit lucruri la care un Ioan Oarecare nici nu visează, ne mai vorbind că nu-și închipuie că ar fi posibile!
Deci ca să se îmbogățească o mâna de cozi de topor trăim în datorii de ne platit, în timp ce „aleșii” vând mai pe degeaba, dacă comisionul e suficient de mare, întreaga țară! Nu mai avem aur, nu mai avem păduri, nu mai avem râuri, nu mai avem gaze, nu mai avem terenuri agricole, nu mai avem industrie, nu mai avem populație, nu mai avem viitor!
Avem însa o mână de bogătași cu care ne mândrim și din cauza cărora ne certăm tot timpul, fiindcă fiecare dorește să fie jupuit în continuare de grupul lui, nu de altul!
Cea mai mare frică a noastră, a românilor, pe lângă cele că ar trebui să facem ceva, să afirmăm altceva decât ni se cere, este frica de … schimbare! Nu dorim schimbarea! Nu am dorit-o niciodată, nici chiar când a fost uzurpat Ceaușescu! Nouă supraviețuirea ne este suficientă și ar fi în regulă lucru ăsta, dacă nu am sta tot timpul cu ochii după gard și nu ne-am plânge fară oprire, de starea noastră!
Schimbările la noi, dacă se fac, le fac alții nu noi și le fac cu forța, fără să ne întrebe nimeni dacă le dorim sau nu!
După o viață, am ajuns la concluzia că doar o dictatură poate schimba fața României, păcat doar ca interesul dictatoriilor este în primul rând spre binele lor și foarte rar, spre de loc, spre binele poporului! Uniunea Europeană, noua dictatură din România, este exemplu cel mai clar, față de ea fostul dictator Ceaușescu era un băiat de zahar! Nici nu vreau sa știu cum va fi următoarea dictatură, care urmează acesteia de acum! Și probabil nu o să mai trăiesc și a treia dictatură și e bine așa!
Lumea de astăzi vede normalul în ceea ce noi, lumea de ieri, vedem drept anormal, absurd, așa ca e mai bine să dispărem….

6.08.2026