Am găsit un subiect interesan: „De ce nu se revoltă românii?” unde autorul și cititorii dumnealui au încercat sa răspundă… După părerea mea nu știe nimeni cu adevărat de ce nu ne revoltăm!
Se poate răspunde doar la întrebarea „de ce nu mă revolt eu însumi?” în măsura în care poți fi sincer cu tine însuți, lucru nu foarte simplu.
De ce nu se revoltă Ioan Sperling?
În primul rând fiindcă are ceva de pierdut, pe care nu dorește să-l piardă, pentru că cunoște oamenii și pentru că îi lipsește gena de martir, de erou!
Presupun că așa este la fiecare, fără să bag mâna în foc! Pentru unul riscul pierderii vieții, a familiei, serviciului, confortului, a imaginii create, poate să fie prea mare! Să nu se merite!
Și fiindcă vorbim de risc, când se merită de fapt să riști? Când nu ai prea multe de pierdut! Sau când nu gândești profund, nu calculezi șansele, sau te lași dus de val!
Si fiindcă era vorba de schimbarea societații, mai intervine și faptul că asta nu o poți face de unul singur! Ca să schimbi conducerea țării iți trebuie o unitate de gândire, niște valori, visuri, comune!
Au românii așa ceva?
Din ce în ce mai puțin! „Revoluția” din 89, sau manipularea din 89, nu ar fi funcționat dacă lumea nu credea în faptul că odată cu dispariția lui Ceaușescu toate se vor schimba în bine!
După ce a dispărut Ceaușescu lumea s-a scindat în reagaliști și republicani, în țărăniști si FSN-iști, in „golani” și „oameni de bine„, în mineri și „telectuali” și până în ziua de astăzi a rămas la fel; „cei care nu-s ca mine, care nu cred ce cred eu, sunt dușmanul”!  Practic restul lumii este „dușmanul!
Până nu avem un dușman comun, suntem ușor de ținut în frâu, nu că am fi foarte nărăvași dacă am avea același dușman, pentru că după cum am mai spus; unii nu vor să riște, să piardă puținul pe care îl consideră „valoare”!
Nu în ultimul rând, iluziile despre „lumea liberă„, occident, „drepurile omului„, capitalismul social, „valoarea reușeste” ca și „dreptatea învinge„, încrederea în cel de alături, s-au spulberat și cam fiecare, chiar mai puțin luminat și-a dat seama că toate aceste, ca și democrația, sunt doar basme și ne îndreptăm spre o dictatură mondială, fară să avem capacitatea nu de a o evita, ci de a întârzia măcar momentul acesta!
Riscul de a pierde „puținul tău” este imens în timp ce șansele reușită sunt … nule!
Așa ca stă fiecare în banca lui și așteaptă ca „ce e scris și pentru noi, le-om duce toate! 
Au fost oamenii vreodată altfel?
Istoria spune că da, mie îmi vine tot mai greu să cred istoria!

9.08.2026