Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să fim fericiți și asta pentru un număr suficient de ani, doar că noi refuzăm continuu să trăim de grija zilei de mâine, pe care nu știm dacă o mai apucăm, nu știm cum va fi și care ne ia mai totdeauna oricum prin surprindere.
Ca să ne asigurăm ziua (trupească) de mâine, facem eforturi suplimentare, care ne distrug sănătatea, familia, fericirea și când la batrânețe ne uităm înapoi vedem că „am pierdut timpul„, nu am „trăit„, avem o mulțime de lucruri de care nu avem nevoie, în schimb ne lipsesc oamenii cu care ne-am bucura de aceste lucruri, sau este prea târziu pentru foarte multe la care am renunțat în timpul vieții și acum la sfârșitul ei, nu mai sunt posibile, sau nu mai au valoarea pe care o aveau!
Ne facem toată viața sanie vara, fără să știm dacă va ninge și caruță iarna, fără să știm dacă vom avea ce căra cu ea!
La prima vedere e semn de inteligență doar că pe lângă munca pe care o avem vara de făcut, să mai facem și „sanie„, este o muncă în plus, care ne ține departe de familie, de prieteni, de Dumnezeu!
Interesant este că foarte puțini dintre cei care se gândesc la mâinele trupesc (cei inteligenți, gospodari, prevăzători, care au „reușit” în viață) se gândesc și la cel sufletesc! Iarna, sau vara sufletească, nu îi sperie ca cea trupească, așa că rareori cineva își face sanie, sau căruță în cer, rareori cineva renunță la grija trupului pentru grija sufletului, sau se lipsește oră de familie, prieteni, distracție sau muncă, pentru Dumnezeu!
Și trec zilele, trec anii, trece viața, mult mai repede decât credem și ne vedem nevoiți, de pe o clipă pe alta, să răspundem de ce nu am fost fericiți, de ce am adăugat la grija trupească de azi pe cea de mâine, cui am lăsat hambarele pline și mai ales de ce nu am căutat mai întâi Împărăția lui Dumnezeu?
Acel Dumnezeu de care depine veșnicia fiecăruia și care ne-a averizat că cel care pune pe oricine, sau orice, înaintea Lui nu e vrednic de El!
Să luăm aminte!
27.10.2026
1 noiembrie 2026 la 11:38
Punctul pe I. Sufăr și eu de boala asta. Sunt mai mult în viitor, preocupat de ce se va întâmpla iar de ziua în curs mă bucur prea puțin. Veșnic neliniște.
1 noiembrie 2026 la 13:35
Intr-o mai mare sau mai mica masura suntem toți la fel dar înca nu am murit si dupa parerea mea trebuie doar sa ne straduim sa ne schimbam! Nu conteaza daca vom reusi ci ca ne dam silința sa reusim! Dumnezeu ne vede intentia stie ce putem si ce nu…